S-a ieșit și la Teleorman! 50 de oameni au avut curajul să protesteze în județul lui Dragnea: “Mulți au fost amenințați că vor pierde ajutoarele sociale!”

PUȚINI, DAR INIMOȘI. Duminică, 29 ianuarie, a fost o zi mare pentru județul Teleorman. După toate aparențele, este pentru prima dată în istoria acestui tărâm (nici la Revoluția din 89 nu s-a prea mișcat nimic) când locuitorii săi îndrăznesc să iasă în stradă și să strige împotriva puterii. Da, fraților, s-a ieșit în stradă la Teleorman! Aproximativ 50 de teleormăneni s-au adunat în fața Casei de Cultură din centrul Alexandriei: s-au felicitat reciproc, s-au încurajat unul pe altul şi au scandat şi ei, cum au putut, împotriva graţierii şi a modificării legilor penale. Publicaţia locală “Liber în Teleorman” (superb nume de ziar!) relatează că protestul a durat circa două ore şi afirmă că, la un moment dat, s-ar fi strigat chiar şi “Jos Dragnea!”. Unul dintre manifestanţi, venit tocmai de la Turnu Măgurele ca să participe la protest, a declarat că în Teleorman există mult mai mulţi oameni nemulţumiţi, dar se tem să iasă din case: “Au fost ameninţaţi că dacă ies în stradă pierd ajutorul social sau chiar locul de muncă. Din primăria Turnu Măgurele s-au dat telefoane prin care oamenii au fost avertizaţi că îşi riscă viitorul”. În lumina acestor afirmaţii, gestul celor 50 de oameni care au protestat la Alexandria capătă şi mai multă valoare. Harfa.ro îi felicită din toată inima pe aceşti curajoşi şi promitem că, dacă le face Liviu Dragnea ceva, o să înjurăm la el până-l ustură mustaţa. Deocamdată, să ne bucurăm de această zi istorică şi să consemnăm pentru eternitate: din cei 90.000 de români care au ieșit astăzi în stradă, 50 au fost teleormăneni. Un pas mic pentru România, un pas uriaş pentru Teleorman!

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să