Un vasluian și-a rupt piciorul în timp ce își făcea treaba mică

NEPLĂCUT. Nu mai contenesc necazurile pe bieții români, acum, pe iadul ăsta alb! Să vedeți ce a pățit un amărât de bărbat din Moara Grecilor, județul Vaslui. A vrut să folosească un WC pus la dispoziție de autorități pentru toți vasluienii, dar era închis. Așa că a făcut lângă un container. Făcând, a alunecat și… El este chiar un angajat destoinic al Primăriei Vaslui, un funcționăraș.

Dis de dimineață, micul funcționar fusese însărcinat să curețe de zăpadă trotuarele de lângă Teatrul de Vară din municipiu. Și cum da vasluianul la lopată, deodată simte cum îl trece să facă. Dă să se ducă repede la WC-urile special amenajate de primărie pentru cetățeni. Acolo – lacăt pe ușă! Cine să deschidă, fraților, pe gerurile astea? Dar pe vasluianul nostru continua să îl treacă, așa că se dă mai într-o margine, și acolo începe să se ușureze. Se ușurează el cât se ușurează, apoi pică lat pe gheață. Urlă – hău, hău, hău! Vine niște locatari din apropiere, îi bagă niște cartoane sub cur (să nu îl tragă recele), îl acoperă cu o pătură și cheamă ambulanța. Vine ambulanța după zece minute și paramedicii constată: da, domnule, necaz mare, are femurul rupt. Prăpăd! Vine și presa (Vremea nouă, ziar local, cu apetit pentru harfă), presa îi smulge vasluianului o declarație prin care se reconstituie faptele. Harfa.ro ia act cu mare îngrijorare de cazul micului funcționar vasluian și vă recomandă să puneți o izmană mai groasă pe dumneavoastră, să nu vă ia, când mergeți pe stradă. Dacă totuși simțiți că vă trece treaba mică sau cea mare, mergeți în locuri special amenajate. Dacă nu găsiți, efectuați mișcările necesare eliberării trupului cu mare, mare grijă, să nu cumva să alunecați pe gheață, că iată unde se poate ajunge (femurul rupt nu e glumă). Iară ție, vasluianule cu femurul rupt, îți dorim mult sănătate. Și să-ți fie învățătură de minte! Să nu mai faci pe stradă, în timpul iadului alb! Măcar dacă erai băut…
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să