VIDEO. Înapoi la izvoare. După 17 ani cu apă curentă, o comunitate din Oltenia se întoarce la fântâni și la toaletele din fundul curții

UPDATE 18 aprilie. La scurt timp după ce Recorder a prezentat situația oamenilor din Vârvoru de Jos, care au fost lăsați fără apă la robinet din cauza datoriilor acumulate de firma primăriei, autoritățile s-au mobilizat și au găsit rapid o soluție. 

Consiliul Județean (CJ) Dolj a plătit datoria de 130.000 de lei către furnizorul de energie electrică, iar stațiile de pompare a apei au fost rebranșate, rezolvând astfel problema celor peste o mie de locuitori care, timp de două luni, au cărat apă de la izvoare.

Primarul și-a rupt demisia

Banii plătiți din fondul de urgență al CJ Dolj, condus de Cosmin Dorin Vasile (PSD), salvează și cariera politică a primarului social-democrat din localitate, Nicu Tabacu, care a decis să renunțe la demisie.

„M-am răzgândit în momentul în care am văzut că pot să le dau apă la oameni”, ne-a spus primarul din Vârvoru de Jos. Mai mult, el ne-a confirmat și faptul că intenționează să candideze din nou la alegerile locale din 9 iunie. Ar fi al șaptelea mandat consecutiv.

Firma de utilități publice, care a ajuns în faliment sub conducerea liderului organizației de tineret a PSD din localitate, urmează să fie transformată într-un serviciu din cadrul primăriei în lunile următoare, după ce se încheie procedura de faliment, a precizat edilul Nicu Tabacu.

TEXTUL INIȚIAL

Situația de la Vârvoru de Jos, o comună din județul Dolj, aflată la 20 de kilometri de Craiova, este un caz de manual pentru eșecul administrațiilor locale din România: un primar aflat în funcție de decenii, angajări pe criterii politice în poziții care necesită competență și diluarea răspunderii până în punctul în care realizările sunt ale celor care conduc, iar eșecurile – ale întregii comunități.

Iar marele eșec de la Vârvoru de Jos este că, după 17 ani de când au intrat în rândul lumii civilizate, grație unei investiții de 4 milioane de lei finanțată de Banca Mondială, oamenii au rămas fără apă la robinet.

Rețeaua de alimentare din comună a încetat să mai funcționeze după ce societatea care o administrează, aflată în subordinea Consiliului Local, a acumulat datorii de peste 300.000 de lei. Legal, primăria nu poate acoperi facturile restante, dar nici n-ar avea cum, pentru că și ea are datorii care îi depășesc bugetul pe 2024.

Rămași fără apă, oamenii s-au uitat către decidenți: primarul Nicu Tabacu (PSD) și administratorul societății de apă, Cosmin Trandafir, liderul Tineretului Social Democrat din Vârvoru de Jos. Dacă Trandafir încearcă niște explicații spășite, primarul Tabacu se ascunde în spatele lui „toți suntem vinovați” și îi ceartă pe oameni că prea s-au învățat cu stilul modern de viață și au dat uitării spălatul la albie și alte obiceiuri strămoșești.

După două luni fără apă și nicio soluție clară la orizont, sătenii din Vârvoru de Jos s-au resemnat, iar primarul a obosit să mai facă administrație și și-a depus demisia, cu o jumătate de an înainte să-i expire mandatul.

Asta e moștenirea pe care o lasă comunității, după 24 de ani în funcție: înapoi la izvoare și la toaleta din fundul curții. 

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să