VIDEO. Povestea medicului care și-a construit propriul spital

• În urmă cu 26 de ani, în ianuarie 1994, un tânăr medic chirurg participa la o intervenție care avea să-i schimbe viața: pe o masă de operație de la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, un pacient era operat „fără să fie tăiat“.

Profesorul Corneliu Dragomirescu, șeful secției de Chirurgie, reușise să aducă, într-o țară încă izolată în subdezvoltare, un set de chirurgie laparoscopică. O tehnică operatorie care atunci era la început peste tot în lume, iar în România părea direct din filmele SF.

Pe tânărul medic chirurg care participa la operație îl chema Cătălin Copăescu. Iar acel scenariu cu doctori care operau fără „să taie” i-a marcat întregul parcurs profesional care a urmat. Fascinat de ce tocmai trăise, a fost convins instantaneu că ăsta e viitorul profesiei de chirurg. Ani de zile s-a zbătut să aducă și să perfecteze tehnica în România. A fost întâmpinat mereu cu reticență, lipsuri și rezistență din partea sistemului public de sănătate, căruia, pe atunci, îi dăruia energia și cea mai mare parte din timp.

Unii medici chiar au zâmbit ironic când l-au auzit că vrea să se specializeze în chirurgie laparoscopică. În primii ani, tehnica era numită „chirurgie pe gaura cheii” – cu o tentă mai mult peiorativă. În țară nu avea de unde să învețe; tinerii chirurgi învățau să coasă pacienții antrenându-se „la pernă“: un pacient era cusut, mai mult sau mai puțin, așa cum coși o pernă. Pentru a evada din această lume, medicul Copăescu a început să-și investească averea în stagii de instruire în Germania, Franța, Italia sau Olanda.

Și avea ce investi. Se dovedise, în primii ani de după Revoluție, că nu era doar un chirurg priceput, ci și un om de afaceri care se descurca prin labirintul tranziției. Deținea ferme de oi și vaci, a investit și într-o fabrică de pâine, apoi în una de lapte. Banii din lână, lapte și pâine erau reinvestiți, iar ce rămânea se ducea pe săptămâni de pregătire profesională peste hotare. De fiecare dată când se întorcea, Cătălin Copăescu era din ce în ce mai convins că sistemul de sănătate din România era prea rigid pentru a-l lăsa să-și împlinească visul. El visa să lucreze într-un spital modern, cu oameni care îi împărtășeau convingerile. „Așa că m-am gândit să caut o alternativă”, spune Cătălin Copăescu.

La 26 de ani de la acea operație inovatoare la care participa în Spitalul Sfântul Ioan, îl găsim pe Cătălin Copăescu la Ponderas Academic Hospital, un spital privat, fondat de el și de alți câțiva medici parteneri. Când au lansat spitalul, în 2011, erau 30 de angajați. Acum sunt 800. Iar în 2016, spitalul fondat de Cătălin Copăescu a devenit parte a Rețelei Regina Maria. „A fost un pariu. Era totul sau nimic. Nu credeam vreodată că va fi totul la aceste dimensiuni. În toți anii ăștia, am realizat că nu e vorba doar despre medicamente și materiale, nu e vorba doar despre saloane care au aer condiționat, ci e vorba despre educație”, spune Cătălin Copăescu.

Pentru tot mai mulți medici tineri, principalul motiv de a pleca să lucreze în străinătate este teama că rămânând în România „se deprofesionalizează“, că pierd contactul cu noile tehnici medicale. Aceasta este povestea unui medic care a înțeles că poate să profeseze în România la un nivel comparabil cu chirurgii din Occident. Dar pentru asta a fost nevoie să lase în urmă lamentările și să schimbe singur câteva lucruri din jurul său: „Trebuie să ieșim din statutul de victimă!“.

Acest material face parte din categoria „Conținut sponsorizat” și este oferit de Regina Maria. Filmările au fost făcute la Ponderas Academic Hospital.