Înapoi în Epoca de Aur. Cum se face propagandă în presa locală din România

În România mai există, încă, ziariști care simt nevoia să scrie numele primarului din localitatea lor cu litere mari, imense, de tipar. Mai sunt, încă, prin redacții reporteri care, în slugărnicia lor față de politicienii binefăcători, pun și întrebările, dau și răspunsurile, trag și concluziile. Astfel, materialul final iese frumos, complet, rotund ca o ștampilă de vot. Încă se mai preamăresc familii politice prin ziarele de județ, încă se mai frazează ca la Scânteia, cu multiple epitete în fața substantivului propriu. Recent, câteva articole și campanii de presă ne-au făcut să ducem săgeata mouse-ului în partea din dreapta jos a ecranului, acolo unde se află ora și data. Da, suntem în 2017, dar în România încă se mai scrie ca în 1984.

Fericirea de a fi doamna Popica

Doamna și domnul Popică. FOTO: Facebook Eduard Popică
Doamna și domnul Popica. FOTO: Facebook Eduard Popica

În ziua de 1 iunie 2017, Eduard Popica (33 de ani) a fost numit prefect de Vaslui. Pentru jurnaliștii de la ziarul „Vremea nouă“, venirea lui Popica la Prefectură a fost întâmpinată cu un entuziasm imposibil de ținut în frâu. Ziariștii vasluieni l-au luat în brațe pe „tânărul și energicul prefect“ și nu-i mai dau drumul cu niciun chip. În ultimele șase săptămâni, zeci de articole s-au adunat în arhiva electronică a publicației „Vremea nouă“. Toate prezintă pe larg năzuințele și faptele noului prefect. „Popica e pregătit să pună osul la treabă“, sau „Popica, prefectul anti-tero“ (denumit astfel după ce a participat, împreună cu 30 de prefecți din țară, la un exercițiu în care a fost simulat un incendiu la o rafinărie), sau „Popica a rezolvat în mod strălucit o serie de spețe juridice“ și multe altele. S-a afirmat chiar că „Popica va fi cel mai bun prefect de Vaslui din 2004 încoace“.

Toate acestea pălesc însă în fața articolului „Bucurie în familia prefectului Popica: un an de la căsătorie!“. În interiorul articolului, soții Popica își fac ample declarații de dragoste. Ea: „Un an de poveste, un an de când sunt doamna Popica“. Prins cu treabă în Prefectură, el a răspuns prin intermediul celor de la „Vremea nouă“: „ Le transmit soției si fiului meu cele mai frumoase gânduri si vreau să le spun că îi iubesc mult de tot“. Jurnaliștii vasluieni mai notează că „frumoasa soție a prefectului de Vaslui a postat pe Facebook mai multe fotografii din acest an foarte frumos trăit de acești tineri frumoși“.

Se cade să menționăm că frumoasa soție a energicului prefect de Vaslui este fiica lui Emil Savin, patronul uneia dintre cele mai mari companii de asfaltări din zona Moldovei. La nunta soților Popica a cântat Adrian Copilul Minune. PSD-ist de mic, Eduard Popica a mai deținut funcții în instituțiile de stat din Vaslui: a fost consilier juridic în cadrul Consiliul Județean Vaslui și consilier în Direcția de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui. Este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității particulare „Petre Andrei“ din Iași. În CV și-a trecut la capitolul Abilități: „orientat către rezultate“. La aptitudini și competențe tehnice a menționat, pe lângă Microsoft Word, și softul FoxPro, un sistem de programare care a cunoscut perioada de glorie în anii 1993-1994 și care nu mai este funcțional de peste un deceniu.

Prefectul Eduard Popică în diverse ipostaze
Acesta este Eduard Popica, prefect de Vaslui. FOTO: Facebook Eduard Popica

Satul copilăriei lui Dragnea, preamărit în presa din Teleorman: „Saelele, micuța perlă a Teleormanului”

Liviu Dragnea și-a petrecut anii frumoși ai copilăriei la Saelele. El a rămas legat sentimental de acest loc. Nu demult a fost primit cu pâine și sare de primarul Gabriel Cârjan, la o tăiere de panglică.
Liviu Dragnea și-a petrecut anii frumoși ai copilăriei la Saelele. El a rămas legat sentimental de acest loc. Nu demult a fost primit cu pâine și sare de primarul Gabriel Cârjan, la o tăiere de panglică.

Saelele, micuța perlă a Teleormanului“, titrează jurnalistul Virgil Elisei în publicația „Informația de Teleorman“. Este o odă imperială adusă comunei în care și-a petrecut copilăria Liviu Dragnea. „Saelele este un sătuc splendid, mirific! Ţi-ai dori să locuiești acolo!“, ne îmboldește autorul. Dorim să se consemneze că Saelele este o localitate din Câmpia Română, iar una din pozele care ilustrează articolul vorbește de la sine. Iat-o:

Intrarea în Saelele. Cuvintele sunt de prisos. FOTO: Informația de Teleorman
Intrarea în Saelele. Cuvintele sunt de prisos. FOTO: Informația de Teleorman

Cu toate acestea, Saelele este comparată cu burgurile austriece: „N-o să vă vină să credeți, dar există în Teleorman o localitate, Saelele, cu aproximativ 2400 de suflete, care, prin aşezarea geografică, forma de relief, străzile, clădirile şi utilităţile existente aici îţi aduc aminte de dealurile Dobrogei şi de ceva din parfumul Austriei…

Mai departe, autorul articolului se aplecă asupra figurii emblematice a primarului, pe care-l scaldă în băi de lumină și smarald: „Gabriel Cârjan, primarul comunei teleormănene Saelele, a reprezentat SUCCESUL modernizării localităţii. În treisprezece ani, dintr-un coclau părăginit, a reuşit să reconstruiască absolut totul. Trebuie să recunosc că nu întâlneşti la tot pas un OM de calibrul intelectual şi moral ca cel al primarului Gabriel Cârjan. M-am tot gândit cum să-i creionez portretul psihologic, astfel încât, în cuvinte puţine, să-i cuprind toate trăsăturile de caracter. Sunt multe de scris despre Saelele şi despre primarul Gabriel Cârjan. Lucruri minunate despre viaţa lui de familie, despre sacrificiul pe care îl face şi ca primar, dar şi ca profesor. Îi respect dorinţa de a nu dezvălui“. Și, într-adevăr, autorul se ține de cuvânt și nu dezvăluie nimic.

„Aveți încredere în Guvernul Dragnea?“

Presa din Călărași se remarcă nu doar prin elanul cu care ridică ode politicienilor locali, ci și prin transparența desăvârșită. Se lucrează curat, elegant, cu datele de facturare trecute la finalul articolului. În avanposturi se află Marian Pîrloagă, de la „Atitudinea de Călărași”, care execută articole deosebite la cererea clienților. Vara aceasta, în două localități din Călărași au avut loc alegeri locale, așa că cereri au fost destule.

Ziaristul de la „Atitudinea” a făcut jurnalism „door to door”, a însoțit candidații pe teren și a scris cam așa: „După ploaia de astăzi, 1 iunie 2017, pe străzile din Lehliu Gară soarele a ieșit lângă Iulian Iacomi, candidat la funcția de primar la alegerile din 11 iunie. Iulian Iacomi a avut, ca de obicei, o întâmpinare deosebit de primitoare a locuitorilor, oamenii au ieșit în calea sa și i-au mulțumit pentru ceea ce a realizat. Se spune despre el că are expertiză, pricepere și dăruire. Mulți arată că PSD-ul este partidul lor de suflet și că Iacomi este cel în care au încredere”.

Mai trebuie precizat că „Atitudinea de Călărași” lucrează și multimedia. Alături de cuvinte bine alese sunt așezate imagini sugestive, în care ziaristul îndeamnă toată suflarea să voteze și să susțină pe cine trebuie.

Aceste articole sunt marcate, la final, cu un fel de disclaimer în care se menționează beneficiarul lucrării și datele firmei care a încasat onorariul: „Material realizat la comanda PSD Călărași, de către Pîrloagă Marian Dorin. CUI 21170004”. În schimbul banilor încasați de la partid, Marian Pîrloagă hăituiește babele pe marginea drumului, abordându-le direct la subiect: „Observ, aici la dumneavoastră, trotuar betonat. Și p-o parte și pă alta…”. Până apucă interlocutorii să se dezmeticească, ziaristul de la „Atitudinea” trage și concluziile în locul lor: „Aveți încredere în Guvernul Dragnea?… Deci PSD este aproape de oameni și în comuna Unirea și veți vota în continuare oamenii PSD… Vă mulțumesc”.

Urmărind aceste materiale de presă, ai senzația că în localitățile din Călărași a apărut, peste noapte, o altă Românie, în care oamenii trăiesc fericiți, sub ireproșabila cârmuire a primarilor lor. Singurele care trădează această atmosferă idilică sunt imaginile filmate: în ele se pot vedea niște țărani buimăciți, rușinați și ei de vocea entuziastă a ziaristului: „Ia, uitați șoseaua! Copiii se plimbă pe biciclete în Lehliu! Nu se poate! E scumpă o casă în Lehliu, că m-aș muta aici. Aveți și gaze? Să nu-mi spuneți c-aveți și gaze. Aoleu, aveți și gaze. Ce i-ați mai putea cere primarului Iacomi? Eu nu văd ce mai are de făcut…”.

Epilog: Atât Florian Belu, candidatul PSD din comuna Unirea, cât și Iulian Iacomi, candidatul PSD din Lehliu-Gară, au câștigat detașați alegerile locale din 11 iunie. Despre cazul Lehliu, Recorder a relatat (fără factură) aici.

NOTĂ: Cea mai dezinhibată rubrică de pe site-ul Recorder, Harfa nu este o glumă, un moft, o aroganță sau un mizilic. Este un exercițiu de a înțelege România. Continuăm aici ceea ce am făcut în ultimul an pe harfa.ro, întrucât avem convingerea că această colecție de texte are valoarea unei stenograme: ascultăm vocea României și o trecem pe curat. Nu veți găsi aici știri inventate de dragul amuzamentului. Totul este adevărat, de la primul până la ultimul cuvânt. Uneori, poveștile din această secțiune pot părea marginale, fără orizont și fără ecou, iar oamenii de aici – lipsiți de importanță. E o greșeală, un prag de care aroganții se lovesc cu capul după fiecare scrutin parlamentar sau prezidențial. Da, votează și ei! Pentru a fi buni cetățeni trebuie să ne cunoaștem țara. Iar țara e uriașă și plină de harfe. Harfa nu este, așadar, o glumă, un moft sau o aroganță; e tabloul cel mai fidel al României de azi.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.