Trenul Timișoara – București și-a pierdut vagoanele în mers

În zorii zilei de 18 iulie 2017, un tren aparținând Căilor Ferate Române (CFR) înainta, așa cum putea și el, prin jumătatea de sud a țării noastre. Venea de la Timișoara și se ducea către București, având în vagoane peste 300 de călători care sperau (ce puteau să facă, săracii?) să ajungă la destinație. Și în timp ce sperau, traversând localitatea Radomirești-Olt (undeva între Caracal și Roșiorii de Vede) s-au pomenit că vagoanele încep să piardă din viteză, încetinesc ușor-ușor și, într-un final, se opresc în mijlocul câmpului.

Văzând că trenul nu are nicio intenție să se mai miște din loc, călătorii, secondați îndeaproape de nașii lor, au coborât din vagoane și au constatat cauza neașteptatei opriri: trenul lor nu mai avea locomotivă și nu mai era nici măcar un tren, ci un șir de vagoane abandonat în mijlocul câmpului.

Bulonul!

După o examinare mai atentă, s-a observat că bulonul (un fel de șurub de mari dimensiuni) care ținea locomotiva legată de vagoane era rupt de-a binelea. Locomotiva, așadar, se desprinsese și își continua singură drumul, condusă de bravii mecanici ai CFR, care înaintau cu hotărâre spre București, convinși că trag după ei vagoanele pline cu călători. După mai bine de o oră și-au dat seama și s-au întors, nedumeriți, din drum. (UPDATE: Conform explicațiilor oferite ulterior de CFR, mecanicii ar fi conștientizat din primele momente că locomotiva s-a rupt de vagoane, însă aceasta a mers din inerție mai departe, oprindu-se după câteva sute de metri. Procedurile CFR i-au împiedicat să se întoarcă imediat din drum și să preia vagoanele, acest lucru petrecându-se după mai bine de o oră).

Călătorii au așteptat în mijlocul câmpului (până s-a întors locomotiva, până s-a reparat bulonul…) și au ajuns la destinație (tot e bine că au ajuns) cu mai bine de trei ore întârziere. CFR a anunțat că „o echipă de specialiști va cerceta cauzele incidentului”. Lasă! Nu vă mai obosiți să cercetați, pentru că știm dinainte ce veți afla: cade totul pe bulon.

NOTĂ: Cea mai dezinhibată rubrică de pe site-ul Recorder, Harfa nu este o glumă, un moft, o aroganță sau un mizilic. Este un exercițiu de a înțelege România. Continuăm aici ceea ce am făcut în ultimul an pe harfa.ro, întrucât avem convingerea că această colecție de texte are valoarea unei stenograme: ascultăm vocea României și o trecem pe curat. Nu veți găsi aici știri inventate de dragul amuzamentului. Totul este adevărat, de la primul până la ultimul cuvânt. Uneori, poveștile din această secțiune pot părea marginale, fără orizont și fără ecou, iar oamenii de aici – lipsiți de importanță. E o greșeală, un prag de care aroganții se lovesc cu capul după fiecare scrutin parlamentar sau prezidențial. Da, votează și ei! Pentru a fi buni cetățeni trebuie să ne cunoaștem țara. Iar țara e uriașă și plină de harfe. Harfa nu este, așadar, o glumă, un moft sau o aroganță; e tabloul cel mai fidel al României de azi.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.