Noi specii de slugărnicie în presa locală: storytelling cu deputați
Au apus vremurile când politicienii se mulțumeau cu câte-o știre favorabilă sau cu câte-un editorial frumos, de suflet. Jurnalismul se schimbă, iar odată cu el se schimbă și pretențiile oamenilor politici. Vor să fie cântați în genuri stilistice noi. Așa a apărut feature writing-ul cu deputați, o specie de reportaj cu note personale, în care subiectul este urmărit pe lungi perioade de timp, iar textul atinge granițele literaturii. Site-ul Râmnicu Vâlcea Week ne pune la dispoziție o astfel de lucrare jurnalistică modernă, dedicată lui Eugen Neață, deputat PSD de Vâlcea.
INFO: Eugen Neață este un fost polițist din Râmnicu Vâlcea. A fost coleg de Universitate Ecologică cu Carmen Dan. El s-a înscris în PSD anul trecut și imediat a prins un loc de deputat.
Din reportajul închinat lui Neață aflăm următoarele:
– cât de înțelept este deputatul Eugen Neață: „Eugen are o cultură uriaşă, se poate vorbi cu el despre Tribunalul de la Haga, despre convenţii internaţionale, despre drept constituţional, despre codul penal, despre istorie, sociologie. Ştie oare cineva cum arată camera de hotel a lui Eugen? Vă spun eu. Plină cu hârtii, cu A3-uri şi A4-uri, cu scrisuri, analize, săgeţi în sus şi în jos, hărţi economice, date statistice, e un întreg univers acolo.“
– cât de harnic este deputatul Eugen Neață: „Nu poate sta pe loc. Nu a avut timp de prăjitura cu mere de la bufet. S-a dus în plen. L-a ascultat pe Toader, în timpul moţiunii. S-a enervat când vedea cum liberalii vin cu aceleaşi teorii goale de substanţă în argumentarea moţiunii. «Dacă măcar ar avea dreptate într-un singur punct», spune Neaţă. S-a întors în plen. Eu eram obosit. El nu. Avea întâlnire la Ambasadă. La naiba, am zis eu, cum poate??? Eu pic de somn“.
– cât de mult și-o dorește autorul reportajului pe consiliera deputatului Eugen Neață: „Eugen a ajuns deputat printr-o muncă de titan. Alături de frumoasa şi absolut destoinica sa consilieră (pe care mulţi parlamentari şi-ar dori-o în culise), a făcut o campanie de senzaţie. Aşa cum vezi prin jurnalele americane, cu candidaţi care zâmbesc, care râd, care strâng mâini, dansează, intră în hore, acel tip de candidat cald, care îţi câştigă votul fără să stai pe gânduri“.
Textul este splendid de la început până la sfârșit. Doar atât vă mai divulgăm: la final, ziaristul vâlcean, surmenat și zăpăcit de ritmul draconic al muncii deputatului Neață, iese pe balconul Palatului Parlamentului, își aprinde o țigară și gândește: „Vâlcea Social Democrată are un grup chiar bun de parlamentari!“.
Puteți citi această nemuritoare pagină de publicistică PSD-istă aici.
Nu puteam să încheiem această dare de seamă fără să vă aducem aminte că zilele trecute s-a petrecut ceva minunat în lume, și mai ales în județul Vrancea: Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean, a împlinit frumoasa vârstă de 52 de ani. „Monitorul de Vrancea“ s-a achitat bine de datorie și i-a dedicat lui Oprișan un amplu articol omagial. Cităm:
„Președintele Consiliului Județean, Marian Oprișan, își sărbătorește astăzi, de Înălțarea Sfintei Cruci, ziua de naștere. Este cel mai cunoscut om politic din Vrancea, numele său fiind asociat cu județul nostru. Atunci când spui Vrancea, oriunde te-ai duce în România, oamenii amintesc de vinul bun, cutremure și Oprișan“.
Jurnaliștii vrânceni nu se ridică la valoarea stilistică a vâlcenilor, însă compensează prin perseverență: ei îl dezmiardă pe Oprișan de un sfert de secol, adică din 1992, când cel supranumit „Portofel“ a intrat în politică și a devenit vicepreședintele Consiliului Județean Vrancea. Le urăm și noi demnitarilor noștri sănătate și viață lungă, iar ziariștilor lor „poftă bună la masă!“
UPDATE: Gheorghe Smeoreanu, o legendă a presei vâlcene, ne-a răspuns printr-un text remarcabil, în care ne calcă în picioare și îi ia apărarea jurnalistului care a scris povestea deputatului Neață. Aflăm din el prețul storytellingului vâlcean: „300 de lei, cât două cafele în Centrul Vechi“. Îi mulțumim domnului Smeoreanu, îl asigurăm de toată prețuirea și îi promitem că vom rămâne pe veci bulevardieri și ricoventurieni. Iar jurnaliștilor vâlceni le dorim să-și aducă aminte cât mai repede că rolul lor nu e acela de a-și arăta „prețuirea“ față de politicienii din oraș. Altul e.
CITEȘTE ȘI:
