De peste patru luni, locuitorii din Popești Leordeni (oraș aflat la marginea Bucureștiului) se plâng de prezența unor mirosuri insuportabile care apar în special după lăsarea întunericului. Disperați, oamenii scriu pe Facebook că „miroase a sulf”, că nu mai pot deschide ferestrele și descriu îngrijorați că li se declanșează din senin senzorii de gaz. Numai în luna octombrie, într-un interval de două săptămâni, la Garda de Mediu Ilfov au fost înregistrate peste 400 de sesizări pe acest subiect.

În plângeri, cetățenii le cer autorităților un lucru simplu: să identifice sursa poluării și să pună punct acestui fenomen despre care ei cred că le pune viețile în pericol.

Rezultatul e însă mereu același: reprezentanții Gărzii de Mediu Ilfov transmit un răspuns tras la indigo, plin de termeni tehnici, în care scriu că nu pot identifica, concret, cine otrăvește aerul, deși au făcut controale, inclusiv la depozitul ecologic de deșeuri de la Vidra, unde este adus tot gunoiul din București. Cei de la Garda de Mediu mai transmit că măsurătorile oficiale, făcute prin Agenția pentru Protecția Mediului, nu indică depășiri ale limitelor legale pentru gaze urât mirositoare.

În ultimele săptămâni am încercat să căutăm o explicație pentru acest fenomen pe care autoritățile sunt incapabile să îl lămurească. Am găsit foști oameni din sistem care susțin că măsurătorile instituțiilor care se ocupă cu protejarea mediului sunt făcute prost și pot fi păcălite cu ușurință. Am găsit cetățeni care, ajunși la exasperare, și-au achiziționat singuri instrumente de monitorizare a calității aerului care arată depășiri uriașe ale limitelor stabilite prin lege. Și, nu în ultimul rând, am găsit o firmă care pare să aibă ceva de ascuns: reprezentanții companiei care administrează depozitul de deșeuri de la Vidra nu ne-au răspuns nici până astăzi la solicitarea făcută cu o lună în urmă, prin care am cerut să filmăm procesul de ardere a gazelor de groapă, indicat de specialiști ca fiind cea mai posibilă sursă a mirosurilor reclamate de cetățeni.