Noua Epocă de Aur

Liviu Dragnea a organizat un congres extraordinar nu pentru a dovedi cât e de puternic, ci pentru a arăta ce are de gând să facă cu puterea: o Românie nouă, construită în laboratoarele partidului de către „oamenii onești din această țară”. Cu ajutorul lor se va plămădi un proiect pe termen lung care, așa cum ni s-a explicat de pe scena Sălii Palatului, ne va face să trăim „într-o Românie mult diferită față de România de azi”. După aproape trei decenii în care partidul pe care îl conduce a guvernat în 70 % din timp, Dragnea ne anunță că totul e greșit și ne cere 20 de ani pentru a construi o altă Românie: România 2040.

O mostră a acestei distopii pe care ne-o pregătește Liviu Dragnea a fost vizibilă cu ocazia congresului extraordinar de sâmbătă, când liderul PSD a arătat că democrația internă este un moft care trebuie îngropat în trecut. Votul care a stabilit împărțirea celor mai importante funcții în partid a fost doar o glumă organizată în pauza de masă, înainte ca pretendenții neagreați de Dragnea să poată ajunge la microfon. Mii de oameni au fost aduși cu autobuzele din toată țara deși locurile din Sala Palatului erau rezervate doar delegaților. Oamenii au stat afară și au privit congresul pe un ecran montat în fața clădirii.

În imaginile de mai jos nu este doar povestea unui congres în urmă căruia cel mai mare partid al țării a devenit, mai mult ca oricând, o afacere personală. E și prezentul unei țări al cărei viitor începe de aici: o sală cu mii de oameni ridicați în picioare și aplaudând frenetic în semn de supunere față de liderul suprem al partidului.

Material realizat de: Sorina Ionașc, David Muntean, Laurențiu Ungureanu și Mihai Voinea

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.