Marșul ipocriziei

Bisericile au devenit prea mici pentru ambiția uriașă cu care Patriarhia se implică în campania pentru referendum. În județul Olt, Episcopia Slatinei și Romanaților a scos preoții în stradă și i-a pus să mărșăluiască pe bulevarde, pentru apărarea valorilor neamului.

Am fost la Slatina să vedem primul din cele cinci marșuri programate în această săptămână (celelalte orașe din listă sunt Caracal, Corabia, Balș, Drăgănești-Olt). Ne-am întors cu imaginea unei defilări în sutană, un pelerinaj urban făcut nu din convingere, ci din obligație.

Pentru preoții de la talpa ierarhiei bisericești, referendumul pare mai mult o povară care îi apasă pe umeri cu greutate ordinelor venite de sus: trebuie să țină predici mobilizatoare, să mărșăluiască pe străzi, să scoată credincioșii la urne. Popii se scarpină pe sub culioane și se sfătuiesc între ei: „Noi, pe la țară, mai putem să îi scoatem, dar la oraș va fi greu”. Un tânăr preot, cu un copil în brațe, spune tot adevărul acestei povești: „Să voteze ce-or vrea, numai să iasă!”. Tălmăcit pe limba mirenilor: nu ne interesează gândurile și ideile voastre despre familie. Important e să ne iasă afacerea asta.

Marșul de la Slatina a fost condus de episcopul Sebastian, care i-a îndemnat pe preoți să pornească pe bulevarde cu smerenie, purtând în suflet rugăciune intimă pentru reușita la referendum: „Să treacă, să fie ratificat!”.

Popii au cântat un „Bucură-te, Marie!” și au bătut niște cruci mari, dar odată plecați în marș și-au văzut de-ale lor. Din discuțiile purtate de-a lungul traseului a rezultat foarte clar că, până la apărarea neamului, cinstiții părinți au teme mai importante de aprofundat: cum se păcălește o babă, cum poți să șmecherești certificatul de înmatriculare la o mașină, la câți kilometri se schimbă injectoarele și EGR-ul.

Ceea ce s-a vrut a fi un marș pentru conservarea valorilor morale, a arătat mai mult ca un marș al ipocriziei. Un amestec de solemnitate religioasă și bagabonțeală de stradă care ne arată clerul ortodox așa cum este el în Anul Domnului 2018.

Dacă sunteți dintre aceia care vor să vadă doar solemnitatea, vă punem la dispoziție un link spre Trinitas TV. Dacă vreți să priviți întregul tablou, vă punem la dispoziție videoreportajul de mai jos.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.