Polițist, centenar

  • Centenarul Marii Uniri a devenit pretextul perfect pentru cheltuieli excentrice din bani publici. Şi totul se face la îndemnul generos al Guvernului, care a alocat, prin Ministerul Culturii, nu mai puţin de 150 de milioane de lei pentru orice proiect ce serbează existenţa de 100 de ani a României. Fără vreun plan de cheltuire a banilor şi fără vreun criteriu de calitate, sărbătoarea care ar fi trebuit să le amintească românilor despre cel mai important moment din istoria naţională s-a transformat într-un bâlci continuu plătit din banii românilor. 

Aşa s-a ajuns la strania situaţie în care până şi Poliţia Locală a Sectorului 2 din Capitală s-a înscris pe lista organizatorilor de spectacole culturale cu ocazia Centenarului. 320.000 de lei (aproximativ 70.000 de euro) au primit poliţiştii pentru a pune la cale o serată dansantă cu iz patriotic chiar în holul primăriei de sector. Iar, când o mână de foşti gardieni publici renunţă la pulanul şi la spray-ul paralizant din dotare pentru a se apleca asupra chestiunilor de cultură, rezultatul nu poate fi decât o comedie de proporţii istorice.

O comedie pentru care şi-au dat concursul curios de multe de instituţii din România: Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Arhivele Naţionale, Poliţia Capitalei, Agenţia Naţională Antidrog, Agenţia Împotriva Traficului de Persoane, Liga Navală Română, Primăria Sectorului 2 şi alte câteva fundaţii culturale, edituri private şi artişti.

Serata poliţiştilor locali arată, de fapt, felul în care Guvernul României înţelege să se raporteze la această sărbătoare, invocată la aproape fiecare declaraţie publică: practic, bâlciurile cu fasole şi cârnaţi cu care politicienii şi-au obişnuit alegătorii au rămas aceleaşi, doar că acum poartă sigla Centenarului.

Iar aceste manifestări pretins patriotice sunt programate până în 2020, adică inclusiv în timpul campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare şi prezidenţiale: expoziţii de bijuterii, concerte la mall, prezentări de modă, steaguri uriaşe, curse cu baloane cu aer cald, dansuri şi cântece, ansambluri de muzică folclorică şi teatru, alături de multe, multe simpozioane. E liber la distracţie şi la cheltuit: Ministerul Culturii poate sponsoriza orice adunare de mai mult de trei persoane dacă acestea pretind că vor lua în discuţie Centenarul.

Iar pe lângă banii veniţi de la Guvernului României, primarii se grăbesc şi ei să-şi pună numele lângă Centenar. Câteva exemple: trupa K1 – vă amintiţi, încă există trupa K1!? – a fost trimisă într-un turneu patriotic prin ţară pe banii Primăriei Capitalei. 125.000 de euro. Tot din pixul Gabrielei Firea, tot în cinstea Centenarului, au mai fost alocaţi, în acest an, peste 430.000 de euro pentru un grandios spectacol de teatru în aer liber. Şi acelaşi patriotism l-a făcut şi pe primarul Sectorului 1, Daniel Tudorache, să arunce un milion de euro peste Prut. Aşa, pentru fraţii noştri.

Situaţia nu arată diferit nici în ţară: în Slatina, de pildă, municipalitatea a alocat 60.000 de lei pentru dotarea fiecărei săli de clasă din oraş cu tricolor şi stemă a României. Iar în oraşul Lehliu-Gară din Călăraşi, unul dintre programele finanţate de la buget presupune „realizarea unui material în Powerpoint“ despre regii României Mari, Ferdinand şi Maria.

Nimeni nu ştie, de fapt, cât de scumpă e factura acestei sărbători naţionale. Iar atunci când statul român va întocmi nota de plată a tuturor petrecerilor, e posibil să să fie un pic cam târziu pentru românii mahmuri după atâta Centenar.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.