DOCUMENTAR RECORDER. Catedrala Umilirii Neamului

Duminică, 25 noiembrie 2018: zeci de mii de români au venit la București să trăiască pe viu un eveniment istoric și au aflat că istoria nu e de nasul lor.

Deși au străbătut sute de kilometri pentru a participa la sfințirea Catedralei Naționale, catedrala le-a apărut ca o himeră învăluită în ceață, pe care au fost nevoiți să o privească din depărtare, urcați pe garduri și împrejmuiți de jandarmi.

La slujbă au avut acces doar clerul, politicienii și cei care s-au remarcat prin sponsorizări generoase. Oamenii de rând au rămas în stradă, îndurând frigul și înghesuindu-se unii într-alții.

Între ei și Biserică n-a fost doar o distanță prea mare. Au fost și limuzinele somptuoase, și turbanele cu sclipici, și paturile moi de la Marriott, unde prelații au fost cazați și invitați la agapă.

Catedrala și-a deschis porțile abia după orele amiezii, când credincioșii veniți din țară plecaseră deja spre autocare: dezamăgiți, înghețați și derutați de imensitatea bulevardelor.

În urma lor a rămas o imagine simbolică pentru Anul Centenarului: imaginea unui neam blestemat să fie umilit și tratat cu dispreț de instituțiile care ar trebui să-l slujească. Mai jos este cronologia unei zile istorice. Însă istoria nu e întotdeauna glorioasă și sfântă.

Reporteri: Cristian Delcea, Iulia Marin, David Muntean, Alina Păduraru, Andrei Udișteanu, Laurențiu Ungureanu, Mihai Voinea

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

OUTSIDER POLITIC #15. Sorin Costreie: „Una-două, copiii scot cuțitul. Avem un caz pe zi de violență în școli”

În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de „ministrul-genunche”, apoi de „ministrul-pamblică”, a preluat ștafeta „ministrul-pepsiglas”, iar de curând și-a încheiat mandatul și un ministru-cabotin, amator de versuri infantile despre văcuță și inteligență artificială.

Acum avem un ministru cu studii la universități de prestigiu, profesor de filosofia limbajului. Dar în ce măsură va deprinde și limbajul politic, predat de golănași cu studii la școala vieții, altfel spus, colegii săi de guvern?

Recorder