ACUM 20 DE ANI. Bill Clinton venea în vizită la București și bătea palma cu Mațe și Giani, fiii reputatului cerșetor Baronică
Dacă v-ați întrebat vreodată (și chiar dacă nu v-ați întrebat!) care era treaba cu țara în urmă cu zece sau douăzeci de ani, acum aveți ocazia să aflați. În fiecare lună vom lăsa aici un scurt inventar al întâmplărilor care ne preocupau cu niște ani în urmă. Să citească fiecare și să tragă concluziile care se impun.
Așadar, România, în luna iulie a anului 1997: o țară plină de speranțe, dar și de rasism, misoginism, șovinism, xenofobie. Toate categoriile defavorizate (dar mai ales boschetarii) erau ocărâte în presa vremii, și se mergea până într-acolo încât se vehicula ideea unei soluții radicale la “problema țigănească”. De aici venim.
Vizita lui Bill Clinton. A fost summit NATO la Madrid și nu ne-au primit în Alianța Nord-Atlantică. Au fost date asigurări ferme că în 1999, totuși, ne vor accepta – bineînțeles că n-a fost cazul (abia după atentatele de la New York din 11 septembrie 2001 ne-au băgat și pe noi). Ca o palidă consolare, a venit, totuși, Bill Clinton în vizită la București. Gazetele socoteau că nu mai puțin de 500.000 de oameni au ieșit să-l ovaționeze , dintre care 100.000 au fost în Piața Universității.
Politicienii aflați atunci la putere au exultat, cei din Opoziție au ignorat evenimentul. Ion Diaconescu, președintele PNȚCD la acea dată, a declarat: “Mă duc, cum să nu mă duc? Îl văd și eu pe el, mă vede și el pe mine…”. Nicolae Văcăroiu, social-democrat, a invocat o ședință la Senat, iar Corneliu Vadim Tudor a declarat că nu e un tip gregar să se coboare în mulțime, preferând un concediu cu familia pe litoralul Mării Negre. Autoritățile române s-au mobilizat cum au putut și ele: de exemplu, s-a dat dispoziție să nu mai fie eliberat niciun pacient din spitalele de psihiatrie. În Piața Universității, Bill Clinton a strâns multe mâini de români pro-americani, printre care cele ale lui Mațe și Giani, fiii lui Baronică, șeful cerșetorilor din București la acea dată. Baronică i-a băgat în față.
Au existat și români nemulțumiți de rezultatele înregistrate la Madrid (unde România a fost susținută de Franța). Ca să-și bată joc de Clinton, ei au arborat lozinci pe care scria Vive la France!, precum și Soyez bienvenu, mr. Chirac. Pancartele le aveau de la o vizită anterioară la București efectuată de președintele de atunci al Franței, Jacques Chirac. Bill Clinton a ținut un discurs despre maratonul libertății, precizând că acesta nu este un sprint, și să înaintăm cuminți pe drumul democrației, că va fi bine. Hillary n-a fost cu el, ea era la Viena, ținea cuvântare la un congres al feministelor. După ce a plecat Bill, Emil a mai stat un pic în țară și la câteva zile a plecat și el într-o vizită de lucru în Insulele Java și Bali.
Aleșii noștri. Ca să vă dați seama cam pe unde ne aflam: Victor Ciorbea era premierul României. În iulie 1997 el a fost distins cu un înalt ordin venezuelean: Francisco de Miranda. Venezuelenii îl respectau în mod deosebit și i-au dat apreciere chiar de ziua lui Simon Bolivar, Eliberatorul.
Sărăcia. Românii erau forte săraci și acum douăzeci de ani. Totuși, se descurcau. Uite, de pildă, Circul de Stat din București a făcut o deplasare în Egipt, profitând de ocazie pentru a vinde pe acolo animalele din trupă. Totodată, presa vremurilor anunța că – în intervalul 1989 – 1996 – din cauza sărăciei românii au tot scăzut în înălțime. Deveneam mici. Totodată, jumătate dintre localitățile rurale n-aveau drumuri pietruite și rețele de alimentare cu apă.
Îmbogățiții îmbolnăviți. Au fost luați la întrebări în justiție Răzvan Temeșan (ex-președintele Bancorex, ofițer SIE) și George Constantin Păunescu. Arestat preventiv, Temeșan deodată a constatat că este diabetic rău de tot, iar Păunescu a aflat că este cardiac, internându-se chiar în spital pentru un plus de rigoare în demonstrație. Stați liniștiți, n-au fost condamnați, ba dimpotrivă. Temeșan a dat în judecată statul român pentru cât a pătimit în acel arest și a câștigat.
Internet și alte distracții. Pentru prima oară în țara noastră, în iulie 1997 a avut loc bursa locurilor de muncă prin internet. Totodată, atunci a apărut pe piață bancnota de 100.000 lei (în prezent 10 lei), fiind socotită la acea dată una dintre cele mai moderne și mai frumoase bancnote din Europa. Păcat că nu prea aveai ce face cu ea – n-avea putere de cumpărare. La televizor se dădea în fiecare seară – pe posturile comerciale – câte un film erotic. El începea imediat după miezul nopții. Companiile de telecomunicații scoteau pe piață un produs revoluționar: mesageria vocală.
Anticorupție. Timid (și ridicol) se făceau primii pași pe drumul anticorupției. S-a făcut comisie specială pentru fiecare județ, să ia să umble, să vadă situația în teritoriu. Concluzia era că nu există corupție în România. Păi, sigur că da! De unde să existe?
Hăhăială politică. Traian Băsescu era ministru al Transporturilor. La o vizită efectuată în județele Hunedoara și Alba, la inaugurarea unor amărâte de tronsoane de drum național (era ferm împotriva ideii de autostradă), a ținut să se dea în spectacol, dând ocazia gazetarilor să noteze: “Ieri, la volanul unui Cielo împrumutat, Ministrul Băsescu a testat bucuros, cu 165 km/h, calitatea noilor drumuri”. Nu i-au luat permisul.
Haos. Un miting al pădurarilor, desfășurat în Capitală, a stârnit furia trecătorilor, care au confundat adunarea pădurarilor cu o manifestație legionară. S-a ajuns la această regretabilă situație fiindcă protestatarii purtau cămăși verzi.
Rasism. Cotidianul „Adevărul” prezenta un amplu interviu cu Rudolf Riedl (de la UDMR), prefectul de atunci al județului Satu Mare. Acesta atrăgea atenția asupra problemei țigănești: “Îi lăsăm să evolueze după propriile lor legi. Nu ne amestecăm. Consecințele le vom suporta însă noi”. El ne îndemna să ne ocupăm din pripă de țigani (care “mănâncă mortăciuni”), precizând că ar fi bine să luăm aminte de la unguri: “Credeți că degeaba în Ungaria scrie pe garduri, negru pe alb: Spânzurați-i pe țigani?”. Douăzeci de ani mai târziu, acest domn este în continuare pe funcție mare în județ. Activează în Consiliul Județean Satu Mare.
