ALEGERI PARLAMENTARE 2024: Pe cine vor REPER și SENS să trimită în Parlament?

Continuăm rubrica alegerilor din 2024 și ne îndreptăm atenția către scrutinul de pe 1 decembrie, când cetățenii sunt chemați la urne pentru a-și alege senatorii și deputații.

Ne propunem să aducem în fața alegătorilor informații relevante despre politicienii pe care partidele îi propun în componența Parlamentului pentru următorii patru ani. 

Astăzi analizăm listele propuse de un partid nou înființat: Sănătate, Educație, Natură, Sustenabilitate, pe scurt SENS. Formațiunea este susținută de europarlamentarul Nicu Ștefănuță. De altfel, nucleul partidului e format în mare parte din voluntarii care au strâns semnături pentru candidatura independentă a lui Ștefănuță la alegerile europene.

Ana Ciceală și Florina Presadă se află în fruntea listelor SENS.

Pe de altă parte, după eșecul din alegerile europene, când n-a reușit să treacă pragul electoral, partidul REPER propune acum pe listele pentru Parlamentul României mai ales oameni cu trecut în USR. Dar și figuri din societatea civilă, precum activiști pentru mediu și pentru drepturile minorităților.

Sub sigla REPER s-au adunat alte șase partide mai mici, care se prezintă ca progresiste: VOLT, DEMOS, ACUM, dar și mișcarea care l-a susținut pe fostul deputat USR Mihai Polițeanu să câștige primăria Ploiești.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să