„Asta e Unire?“
Nimic nu le place mai mult politicienilor noștri decât festivismul clădit pe evenimente istorice și mai ales pe conceptul de unire. E pretextul perfect să aduni mulțimi de oameni și să le bagi în cap ideile care îți servesc interesul.
„Să lăsăm deoparte dezbinarea și ura și să construim împreună ceea ce merită România”, a rostit eternul Marian Oprișan, rotindu-și privirea peste mulțimea împrejmuită cu gardurile Jandarmeriei. Și normal ar fi fost să continue: să fiți cuminți, să votați cu cine trebuie și să fiți mulțumiți că vă dăm voie să priviți la noi în timp ce jucăm hora unirii.
La asta se gândesc, de fapt, politicienii de fiecare dată când vorbesc despre dezbinare. Să nu ne mai certăm din cauza politicii, să nu-i mai contestăm și să ne unim cu toții într-o masă amorfă care lasă capul în pământ. De ce să fie ură și dezbinare? Să fim uniți și să construim împreună, ne îndeamnă baronul Marian Oprișan, cel care conduce de aproape 25 de ani un județ în care nu s-a construit nimic important.
„Când treci de la Oituz încoace, zici că ești în altă țară!”
Evenimentul organizat joi, la Focșani, în cinstea celor 160 de ani împliniți de la Mica Unire, a dovedit însă că până și în Vrancea poate să existe această formă de dezbinare pe care politicienii ar vrea-o dispărută. Pe de o parte sunt cei aduși cu autocarele, care privesc cuminți din spatele gardurilor, care salută cu entuziasm oficialitățile de la București și care acceptă cu bucurie autoritatea: „Domnu’ Oprișan, șefu’ nostru, șefu’ la Vrancea!”.
Iar de cealaltă parte sunt cei care încă mai au curaj să ridice glasul, să întrebe pe ce s-au cheltuit 360.000 de euro când ei n-au văzut decât o scenetă istorică și o paradă militară pe care-au mai văzut-o o dată acum două luni. Oameni care încă mai pot să țină ochii deschiși: „În Ardeal se fac autostrăzi, se fac aeroporturi, la noi nu se face nimic. Când treci de la Oituz încoace, zici că ești în altă țară!”
Pentru ei, Unirea e doar o poveste istorică. „Asta e Unire?“, întreabă un bărbat din Vrancea, navetist în Ardeal, unde muncește la un lot de autostradă. Se uită în jur, iar această întrebare e concluzia zilei. Realitatea îi face pe oamenii din județele Moldovei să se simtă din ce în ce mai rupți de restul României și tot mai captivi în această țară subdezvoltată care începe la Milcov și nu duce nicăieri.
