Cel mai bătrân angajat din România! În timp ce mii de români stau degeaba pe ajutoare sociale, un hunedoarean de 99 de ani lucrează cu contract de muncă

În țara asta plină de putori și de oameni care așteaptă să li se dea, un bătrân de 99 de ani ne oferă un superb exemplu de ambiție și seriozitate. Ștefan Gros, un cioban din satul Vâlceluța, județul Hunedoara, apropie suta de ani, dar nu vrea nici în ruptul capului să stea acasă și să-și mănânce pensia. Om în putere, Nea Fănică își vede de meseria lui de cioban și lucrează cu contract de muncă la stâna unui om de afaceri din Hunedoara, care îl plătește cu 1.000 de lei pe lună. E cel mai bătrân angajat din România. “Nepoţii şi copii tăt îmi spun că să mai las mersu’ la oi, dar io le-am spus şi le zâc ş-acuma: dacă vreţi să mă omorâţi, nu mă mai lăsaţi să urc cu oile la munte! În martie încep să fete oile şi mă duc la turmă, iar în luna mai urc la stână, pă munte. Pe mine dragostea lui Dumnezeu şi dragostea mea pentru oi şi pentru munte m-or ţinut atâta-n viaţă”, a povestit Ștefan Gros în “Glasul Hunedoarei”, publicație care a prezentat cazul pe larg, bravo lor! Pe lângă salariu, Nea Fănică mai ia 400 de lei pensie de agricultor și încă 400 de lei ca veteran de război. A fost la oi de mic. Asta a făcut mereu și asta îi place să facă și acum, la 99 de ani. A trecut prin război, s-a luptat cu ursul, a mers înainte. De-acolo, din vârful muntelui, rezemat în bâta lui de cioban, a înțeles care e treaba cu viața: “Eu am muncit mereu numai bani cinstiți. Pun capul pe cojocul meu, mă culc lângă oi și dorm liniștit. Mă mai deranjează numai ursul când vine”. Harfa.ro se înclină până la pământ în fața acestui cioban de 99 de ani și vă îndeamnă să luați aminte. Dacă tot faceți planuri pentru noul an, lăsați învârtelile și gând pe muncă! Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de pe pagina noastră de Facebook.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să