Cum învață profesorii să vorbească despre sexualitate

1972
  • Deși în cele mai multe țări europene educația sexuală a devenit obligatorie, profesorii de la noi încă abordează acest subiect cu sfială. Motivul este frica de reacțiile părinților.

  • În urmă cu 18 ani, Ministerul Educației a lansat opționalul „Educație pentru sănătate” care atinge problematica educației sexuale. Însă, doar 6% dintre elevii din România au această materie în orar. Pentru restul, fie părinții nu și-au dat acordul, fie profesorii nu s-au obosit să îl ceară. În tot acest timp, adolescenții iau de pe unde apucă informațiile care să le răspundă la întrebări.

  • În întâmpinarea acestei nevoi, organizația Tineri pentru Tineri a inițiat proiectul pilot „Pentru fete și băieți”, prin care 150 de diriginți de la clasele a șaptea și a opta sunt instruiți să coordoneze activități cu elevii despre emoții, social media, bullying și sănătatea reproducerii. Activitățile lor sunt menite să se desfășoare în orele de dirigenție, așa că piedica acordului părinților a fost înlăturată. Am urmărit câțiva profesori care au participat la cursurile de instruire și apoi am mers într-o școală din Ilfov pentru a vedea rezultatele.

Rușinea părinților. Frica profesorilor. Necunoașterea copiilor.

Ora de dirigenție, clasa a șaptea, școala „Ioan Bădescu” din Popești – Leordeni (Ilfov). Bianca (14 ani) le citește colegilor despre schimbările pe care pubertatea le aduce în corpul băieților. La un moment dat, se oprește din citit, ezită și, până la urmă, își face curaj să pronunțe, în fața colegilor și a profesorilor cuvântul „ejaculare”. Râsete înfundate în toate băncile.

„Cred că e și o problemă a părinților, pentru că, atunci când vedem că elevii chicotesc când aud anumite cuvinte, îmi dau seama că ei nu vorbesc despre lucrurile astea cu părinții, acasă. Noi, la școală, putem doar să completăm educația părinților, nu putem face totul”, spune Gabriela Văgîi, diriginta Biancăi (foto dreapta).

Profesorii spun că părinții trebuie să fie cei responsabili de educația sexuală a copiilor. Părinții, în schimb, preferă să ignore total problema, sperând că viața va fi blândă, iar copilul se va așeza cuminte la casa lui și abia atunci va descoperi brusc tainele sexualității. Din când în când, mai apar voci conservatoare care spun că educația sexuală e sinonimă cu păcatul, că „invadează intimitatea copiilor” și că „pervertește și stimulează promiscuitatea și homosexualitatea”. În acest ping-pong, adolescenții rămân neinformați, fac greșeli, se transformă în breaking news-uri și în numere din statistici negative. Iar statisticile arată cam așa:

  • După Bulgaria, România e pe primul loc în UE în clasamentul țărilor cu cele mai multe mame minore.
  • La noi în țară, una din zece mame este minoră.
  • În România, unul din zece cazuri de avort este făcut de o tânără sub 18 ani.

„Există, dar nu se face”

În 2001, Ministerul Educației a lansat un opțional național de „Educație pentru sănătate” pentru clasele 1-12, cu programă potrivită fiecărei vârste în parte. Începând cu clasa a șaptea, pe lângă noțiunile de bază despre cum ar trebui să se spele pe mâini înainte de masă și să nu arunce gunoaie pe jos, elevii ar trebui să învețe despre un comportament sexual responsabil, sarcini nedorite și emoțiile care apar odată cu pubertatea. Cu toate acestea, din teama de a nu deranja, acest opțional nu este deloc promovat de către școală, și cei mai mulți părinți nu știu despre existența lui. Așa se face că, doar 6% din elevii din școlile din România au acces la el. Iar în capitala țării noastre, doar 5% din elevii care învață la școlile publice au această disciplină în orar, arată datele puse la dispoziție de Inspectoratul Școlar al Municipiului București.

Uneori, părinții nu sunt, pur și simplu, de acord să își lase copiii să afle despre ce se petrece cu corpul lor și nu vor să le permită să audă cuvântul „sex”, de teamă să nu se transforme cu toții într-o gașcă de hipioți, așa cum vedem în fotografiile de la Woodstock.

Psihologul Claudia Bălan (foto stânga) spune că nu există acest risc: „Nu vorbește nimeni despre sex la școală. Ci se discută despre infecții cu transmitere sexuală, despre relații sănătoase, despre relații abuzive și despre riscurile pe care le presupune debutul vieții sexuale. Sunt noțiuni care țin de civilizație, e normal să avem o igienă emoțională și fizică a organelor sexuale”.

Se mai întâmplă și ca profesorii să nu vrea să intre în niciun eventual conflict cu adulții sau să nu aibă răbdare să se confrunte cu întrebările inconfortabile ale copiilor. Așa că nici măcar nu le propun părinților acest opțional. Tocmai de aceea, pe lângă workshopurile pentru profesori și orele de dirigenție dedicate elevilor, proiectul „Petru fete și băieți” presupune și ore de discuții cu părinții, în care să le explice acestora că normalitatea nu ar trebui să îi îngrijoreze.

În realitate, educația sexuală e obligatorie și în România

Dacă ne uităm în Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, găsim următoarea obligație: „Derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”. Așa că, în teorie, suntem și noi în rând cu cele mai multe țări din Europa, care respectă deja obligativitatea educației sexuale. În practică, avem un retard de decenii. Acum trei ani, deputatul Ninel Peia propunea o lege care ar fi urmat să pedepsească cu închisoarea de până la doi ani profesorii care predau cursuri de educaţie sexuală fără acordul părinţilor. A numit-o „Legea inocenței”. Până la urmă, inițiativa lui Peia a eșuat.

Un studiu realizat de UNESCO contrazice mitul care susține că educația sexuală le-ar răpi copiilor inocența. El spune că, dimpotrivă, discuțiile pe această temă îi determină pe adolescenți să-și întârzie debutul vieții sexuale și să fie conștienți de riscurile pe care le implică acest lucru.

„Dacă nu se va vorbi despre sex în școli, nu înseamnă că elevii nu vor vedea aceste mesaje în altă parte. Sexualitatea este mesajul care vinde cel mai bine”. (Claudia Bălan, psiholog)


Acest articol a fost realizat cu sprijinul Kaufland România.

Proiectul „Pentru fete și băieți” a fost inclus în programul #ÎNSTAREDEBINE, prin care Kaufland România oferă, cu sprijinul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, granturi în valoare totală de 1 milion de euro ONG-urilor care dezvoltă proiecte în domeniile cultură, sport și viață sănătoasă.

 

Comentarii ()