Curtea de Apel București se apără de acuzațiile din documentarul Recorder cu o nouă serie de manipulări

După celebra conferință de presă organizată pe 11 decembrie și transformată într-un fiasco, conducerea Curții de Apel București (CAB) mai face o încercare de a-și spăla imaginea.

Într-un comunicat emis ieri seară, președinta CAB, Liana Arsenie, acuză Recorder că a creat o emoție publică „artificială și periculoasă” și că a decredibilizat instanța pe care o conduce. În mod șocant, comunicatul prin care Curtea de Apel București încearcă să-și recupereze credibilitatea afectată conține, însă, o serie de minciuni și de manipulări prin omisiune. Le vom detalia mai jos.

Cum să refuzi dialogul, iar apoi să te plângi că nu ți se cere punctul de vedere

Comunicatul întins pe zece pagini (poate fi citit integral aici) începe cu o minciună flagrantă: „Este important să fie cunoscut că instanța nu a fost solicitată să își exprime punctul de vedere anterior difuzării materialului cu privire la aspectele punctuale ce vizau Curtea, deși o astfel de solicitare ar fi fost necesară pentru asigurarea unei informări complete și echilibrate a publicului”.

În timpul documentării materialului „Justiție capturată”, Recorder a trimis cereri de interviu atât către președinta Liana Arsenie, cât și către vicepreședintele Adriana Pencea și Sabina Adomniței, precizând că principalul scop al interviului vizează deciziile administrative pe care le-au luat în ultimii ani. Prin decizii administrative înțelegem delegările din cadrul instanței și schimbările din completurile de judecată, adică fix aspectele punctuale invocate în comunicat.

Toate cele trei solicitări de interviu pe care le-am trimis către conducerea Curții de Apel București în noiembrie 2025 au fost refuzate, iar dovada este mai jos. Comunicatul de ieri, în care se afirmă că „instanța nu a fost solicitată să își exprime punctul de vedere”, este semnat de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, adică una dintre cele trei judecătoare care au refuzat interviul.

În timp ce livrează informații false, aceeași Liana Arsenie pretinde că apără credibilitatea Curții de Apel București și le cere cetățenilor să aibă încredere deplină în seriozitatea și corectitudinea instanței pe care o conduce.

Această atitudine reiese, de altfel, și din stilul de comunicare unilateral adoptat de conducerea acestei instanțe. Comunicatul emis ieri, 5 ianuarie, începe pe acest ton: „În contextul apariției în spațiul public a unor afirmații formulate în cadrul unui material jurnalistic (…), este necesară o informare publică menită să clarifice faptele și să asigure o corectă înțelegere a realității instituționale”.

Contextul actual nu este dat, însă, doar de apariția unui material jurnalistic. Dincolo de faptul că materialul a ajuns la 5 milioane de vizualizări, în ultimele săptămâni s-au întâmplat lucruri pe care conducerea CAB le ignoră cu seninătate: au avut loc proteste de stradă, au apărut noi mărturii ale unor magistrați care confirmă informațiile din documentarul Recorder și fac acuzații grave cu privire la funcționarea Curții de Apel București, mai mulți magistrați au mers la Cotroceni și au confirmat în fața președintelui situația gravă din Justiție, a apărut o scrisoare publică de susținere a magistraților care au vorbit despre problemele din sistem, semnată de peste 900 de oameni din sistemul judiciar.

Acesta este, de fapt, contextul, iar răspunsul Curții de Apel București este o informare. De ce este convenabil acest stil de comunicare unilateral, în locul unui dialog în care presa să poată pune întrebări și să ceară explicații? Pentru că într-o comunicare unilaterală poți manipula informațiile în funcție de propriul interes. Iată un exemplu punctual.

O manipulare grosolană: „Dosarul Vanghelie era deja prescris”

În comunicatul de ieri, conducerea CAB susține că multiplele modificări în completul care avea pe rol dosarul lui Marian Vanghelie sunt irelevante, pentru că prescripția răspunderii penale era deja împlinită când dosarul a ajuns pe rolul instanței, în august 2021.

Astfel, CAB susține că fapta de luare de mită a lui Vanghelie s-a prescris în 2017, lucru constatat de sentința definitivă din dosar emisă în martie 2025.

Comunicatul omite, însă, o informație importantă: sentința din martie 2025 s-a bazat pe o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din ianuarie 2025, care a stabilit că prescripția în cazul infracțiunilor de luare de mită începe să curgă de la momentul în care inculpatul a pretins mita, nu de la momentul în care a luat ultima tranșă din mită, așa cum se calcula până atunci.

Asta înseamnă că, în 2021, când dosarul a ajuns pe rolul Curții de Apel București, termenul de prescripție se calcula diferit și Marian Vanghelie încă putea fi condamnat, faptele nefiind prescrise.

Vi se pare complicat? Pe asta se bazează și ei: că publicul larg nu poate pricepe acest labirint judiciar. Iată și o simplificare grafică:

Să recapitulăm: În 2021, Tribunalul București l-a condamnat pe Vanghelie la 11 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru că în perioada 2007-2014 a pretins, a acceptat și a primit în mai multe tranșe o mită de 15 milioane de euro, și pentru că a comis infracțiunile de abuz în serviciu și spălare de bani.

Încă o dovadă că, potrivit legilor și deciziilor în vigoare de la acel moment, faptele nu erau prescrise. Dacă ar fi fost, Tribunalul București ar fi constatat prescrierea și nu l-ar fi condamnat pe Marian Vanghelie la 11 ani și 8 luni cu executare în primă instanță.

Ajuns la Curtea de Apel București în vara lui 2021, dosarul mai avea trei ani până la prescriere conform legilor de la acel moment. Dacă judecata s-ar fi încheiat până în vara lui 2024 cu o soluție definitivă de condamnare, Vanghelie ar fi mers la închisoare, pentru că faptele nu erau prescrise.

Comunicatul Curții de Apel București conține așadar o manipulare flagrantă atunci când afirmă că dosarul era oricum prescris când a ajuns pe rolul instanței (2021).

E important să spunem câteva cuvinte și despre decizia Înaltei Curți din ianuarie 2025, care a stabilit că prescripția în cazul infracțiunilor de luare de mită începe să curgă de la momentul în care inculpatul a pretins mita (2007 în cazul Vanghelie), nu de la momentul în care a luat ultima tranșă din mită (2014 în cazul Vanghelie).

Din completul care a luat această decizie a făcut parte și Lia Savonea, actuala președintă a Înaltei Curți. Mai mulți magistrați cu care am stat de vorbă caracterizează această decizie drept una care „reinventează dreptul” și care e luată direct în beneficiul infractorilor. De ce? Pentru că în baza acestei decizii se poate ajunge la situația absurdă în care procurorii pot prinde în flagrant pe cineva care ia șpagă, dar fapta este deja prescrisă.

Să luăm ca exemplu cazul Vanghelie, care a pretins mită în 2007, dar a fost denunțat că ar fi primit o ultima tranșă tocmai în 2014. Dacă denunțul ar fi venit trei ani mai târziu, în 2017, procurorii puteau să îl prindă și în flagrant pe Vanghelie în timp ce lua șpagă, pentru că fapta era prescrisă.

Sunt motivele invocate de CAB acoperite de lege?

Comunicatul Curții de Apel București mizează foarte mult pe informații statistice prin care încearcă să arate că schimbările frecvente din completurile de judecată sunt total justificate și acoperite legal, fără a avea la bază decizii discreționare ale conducerii.

Este menționat un număr de 361 de cazuri din ultimii trei ani în care componența completurilor de judecată a fost schimbată, această situație fiind prezentată ca una normală. Cele mai multe dintre aceste schimbări (144) sunt motivate prin nevoia de integrare în secție a judecătorilor nou-veniți.

Această motivație este invocată și în cazul unei schimbări de complet extrem de controversate pe care am prezentat-o în documentarul Recorder: dosarul omului de afaceri Cristian Burci, din care judecătorul Cătălin Pavel a fost scos brusc din complet cu puțin timp înainte de a da o sentință.

„Modificările de complet au fost consecința integrării administrative a unui judecător nou promovat în secție”. Prin acest pasaj, conducerea CAB confirmă că a modificat componența unui complet într-un dosar de mare corupție fără a avea un motiv obiectiv și excepțional, așa cum cer normele.

Astfel, scoaterea unui judecător dintr-un dosar important de corupție, doar pentru a integra administrativ un nou judecător, încălcând astfel principiul esențial al continuității completului, este de neînțeles. Ce este mai important: să lași un judecător să pronunțe soluția într-un dosar în care aproape a terminat cercetarea judecătorească sau să-l scoți din complet pentru a face loc unui judecător proaspăt venit la instanță, prelungind astfel durata procesului?

Mai mult, în baza acestei motivații extrem de vagi – „integrarea judecătorilor nou-veniți” – conducerea CAB are practic o pârghie directă de influențare a oricărui dosar, putând decide să spargă orice complet doar pentru a integra un nou-venit.

Cum se împacă această situație cu principiul repartizării aleatorii, în baza căruia judecătorii care judecă un dosar ar trebui selectați aleatoriu de un sistem informatic? Practic, comunicatul CAB ne spune că în ultimii trei ani au existat 144 de situații în care conducerea CAB a pus cu mâna judecători în dosare, integrând judecători nou-veniți, dar încălcând principiul repartizării aleatorii.

Mai mult, acest argument al integrării judecătorilor nou-veniți nu se regăsește în legislație ca motiv de desfacere a unui complet. Asta deși comunicatul CAB insistă să sublinieze că toate schimbările de completuri au fost legale.

Situația ar putea fi lămurită de Parchetul General, instituție care ar putea să stabilească dacă numeroasele modificări ale completurilor de judecată au fost sau nu legale. Recorder a solicitat Parchetului General să ne transmită dacă instituția a deschis vreun dosar ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public în ultimele săptămâni. Parchetul ne-a răspuns că are nevoie de 30 de zile pentru a oferi un răspuns.

De ce ascunde conducerea CAB hotărârile de Colegiu?

Pentru cine mai are răbdare, încă un citat din comunicatul Curții de Apel București: „Orice măsură administrativă adoptată la nivelul instanței a avut și are ca unic scop asigurarea continuității actului de justiție și a funcționării normale a completurilor de judecată.”

Ca să-și consolideze această apărare, conducerea Curții de Apel face referire inclusiv la faptul că a decis încetarea delegării unui judecător din dosarul Vanghelie pentru ca acesta să se întoarcă la Tribunalul București pentru a redacta peste 170 de hotărâri restante.

Instanța se referă aici la cazul judecătoarei Anastasia Gargale, căreia conducerea CAB i-a încetat delegarea în septembrie 2023, la doar șase luni după ce fusese adusă de la Tribunalul București.

Potrivit surselor Recorder, numărul de 170 de restanțe este foarte departe de realitate, iar argumentul conducerii CAB ridică o altă întrebare: de ce au mai cerut delegarea ei de la Tribunalul București dacă avea atât de multe restanțe la momentul în care au decis ca aceasta să activeze la CAB?

CAB mai spune că „nicio mutare de la o instanță la alta, delegare sau detașare a unui judecător nu poate fi dispusă fără acordul acestuia, în temeiul principiului constituțional al inamovibilității, care garantează independența judecătorului și îl protejează împotriva oricărei ingerințe administrative sau presiuni externe.”

Ce s-a întâmplat în cazul Anastasiei Gargale contrazice această afirmație, pentru că judecătoarea a cerut să fie transferată la CAB, ceea ce i-ar fi oferit stabilitate, dar CAB i-a avizat negativ cererea și secția de judecători din CSM i-a respins transferul.

Judecătoarea a contestat la Înalta Curte respingerea transferului și a câștigat, dar odată ajunsă înapoi la CAB, conducerea instanței nu a mai lăsat-o să judece în penal, mutând-o la secția civilă.

Tot legat de fenomenul delegărilor, comunicatul CAB nu face nicio referire la motivele profesionale pentru care a decis încetarea delegării judecătorului Laurențiu Beșu, care apare în documentarul Recorder.

Toate aceste modificări de completuri, delegări și încetări de delegări s-au făcut în ultimii trei ani în spatele ușilor închise. De la finalul anului 2022, pe site-ul CAB nu mai apar hotărârile Colegiului de Conducere al instanței. În virtutea transparenței pe care o invocă în comunicatul de ieri, solicităm conducerii instanței, pe această cale, să publice toate aceste documente.

Totodată, îi transmitem Lianei Arsenie, președinta CAB, că, dacă dorește într-adevăr să răspundă la acuzațiile din materialul Recorder, invitația noastră la interviu rămâne deschisă.