Orașul văzut din mers
Chiar e nevoie de toate mașinile, de toate tramvaiele, de toți oamenii din acest București aglomerat și zgomotos? Nu se poate altfel? E nevoie de toți? I-am întrebat asta pe cei care sunt în trafic în fiecare zi, pe șoferii de autobuze, șoferii de taxi, pe vatmani, pe cei care fac ridesharing.
Atunci când mergi și decorul se schimbă în fiecare secundă, devii predispus la filozofie. Unii văd orașul ca pe angrenajul unui ceas, în care fiecare locuitor e o rotiță. Alții și-au descoperit semenii și au înțeles lumea de la volan. Unii o fac cu energie și cu zâmbetul pe buze, alții cu calm, gândind la existență.
Vatmanul nostru a înțeles că totul e trecător, că oamenii se nasc și mor, în timp ce tramvaiele sunt neclintite pe traseu, ca o metaforă a vieții care merge mai departe. Șoferul de taxi se retrage uneori într-un colț de București, unde există o întindere nesfârșită de ape, și meditează acolo.
E o lume fascinantă în aparenta monotonie a celor care și-au făcut un rost din ajungerea la destinațiile altora. Au dus încolo și încoace armate de oameni și, după mii de kilometri de roată învârtită, sunt cu toții de acord că, da, e nevoie de toți.
Suntem împreună, mergem împreună și, de multe ori, partea cea mai bună e chiar drumul.
EPISODUL 1: Taxi-driver de București
EPISODUL 2: Psihologul șoselelor
EPISODUL 3: Prietenul meu, tramvaiul
EPISODUL 4: Scafandrul de pe aplicație
Acest articol face parte din campania „E nevoie de toți”, realizată cu sprijinul Uber România.
