Educație? PLM…

Priviți-l bine printre litere, îl știți: el e.

Dar nu e singur. În jurul lui, dincolo de marginile fotografiei, sunt băieții ăia veseli, cei care plimbau printre măsele proiectile de hârtie și le suflau spre catedră prin țeava unui pix. Sunt cei care, scoși la tablă, se legănau de pe-un picior pe altul și rânjeau.

Băieții care, în clasa a opta, silabiseau ca Niculae Moromete când avea friguri, și-apoi se înecau în cuvinte de peste patru litere.

Băieții ăia nu doar că au trecut clasa, nu doar că au luat corigența în toamnă și au reușit să copieze la BAC. Băieții (și fetele) care mai ieri suflau prin țeava pixurilor au astăzi șofer la scară, Serviciu de Pază și Protecție plătit din banii voștri, case de la RA-APPS la șosea, buget de deplasări la business class și pe cărțile lor de vizită stă scris ministru/senator/ deputat/secretar de stat – boss pentru prieteni.

Băieții ăia care ieri crestau PLM pe băncile alea noi din lemn plătite din banii părinților voștri, băieții ăia scrijelesc azi același lucru pe băncile copiilor voștri.

Educație, PLM e numele tău!

Liviu Pop a postat, în această dimineață, pe contul său de Facebook, această fotografie. El a însoțit imaginea de acest comentariu: „„Bună dimineața, prieteni! Eu, Pop Liviu Marian, plec la muncă, voi ce faceți? #LM“

Băieții ăia nu vă mai suflă biluțe de hârtie în ceafă, ci decid salarii, pensii, politici publice. Ei centrează, ei dau cu capul: singuri își acordă sporuri, bonusuri de performanță, indemnizații speciale, prime, cât voi vă drămuiți tichetele de masă de 9 lei și vă dă cu virgulă.

Băieții ăia azi sunt doctorii sau doctoranzii, triplu masteranzii, a lor e bursa de studiu de la universitatea inventată de ei înșiși pentru ai lor, le aparțin și viitorul, și pensiile voastre private, la pachet, și autostrada blocată de coloana lor oficială.

Băieții ăia, când se duc la Parlament sau unde merg ei, se hăhăie cu un: PLM, Plec La Muncă, cât voi vă pierdeți printre dosare, în hârtii, strângeți bani să mergeți la teatru o dată pe an, vă îngropați în credite ca să vă trimiteți copiii la școală și îi îndopați cu meditații.

Băieții ăia v-au amanetat viitorul și v-au trântit un PLM pe frunte cu markerul, dar nici măcar asta nu e obscen, ci faptul că, tot ce fac, fac pe banii voștri.

Pentru unul care se revoltă, alți zece tac.

Pentru unul care vede și demască impostura, alți o sută tac și se fălesc cu ea.

Pentru unul care strigă: „Salvați Educația!”, alți o mie se găsesc să ridice din umeri: „Educație? PLM…

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.