Isteria tunelurilor dezinfectante. Zeci de spitale din țară cumpără dispozitive făcute după ureche: „Decât deloc, sunt bune și alea”

În vremuri de criză, panica și emoțiile devin mai puternice decât orice argument științific. Așa s-a ajuns ca în spitalele din România să fie instalate niște cuști din plastic în care ești stropit cu dezinfectant și sterilizat cu cel mai puternic tip de ultraviolete (UV-C). Combinația sună atât de spectaculos, încât aproape nimeni n-a mai stat să se întrebe dacă aceste dispozitive, numite tuneluri dezinfectante, sunt cu adevărat eficiente.

Firmele care confecționează aceste tuneluri admit că dispozitivele lor n-au nicio bază științifică. În procesul de fabricație, fie s-au documentat de pe internet, fie s-au luat unii după alții. „Am văzut că unii folosesc lămpi UV-C și am zis să punem și noi”, spune reprezentantul firmei Gamserv din Bacău, care a vândut deja cinci tuneluri pentru spitalele din Reghin și din Roșiorii de Vede. Specialiştii spun că lămpile UV-C folosite în aceste tuneluri pot fi periculoase în prezenţa oamenilor.

„Combinația asta în care se pulverizează substanțe dezinfectante și în același timp se acționează și cu o lampă UV-C mi se pare o combinație nefericită. O componentă o anulează pe cealaltă, e ca și cum lași un element chimic în soare și devine instabil”, spune cercetătorul Paul Popescu. Și medicul Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, pune la îndoială eficiența acestor tuneluri: „Chestiile astea sunt tot mai frecvente și lumea dezvoltă comportamente obsesive fără să se mai întrebe care e referința științifică. Eu n-am găsit nimic prin documentele Organizației Mondiale a Sănătății care să recomande așa ceva”.

Nu există nicio informație despre folosirea pe scară largă a unor astfel de dispozitive în țările din lumea occidentală. Singurele mențiuni sunt din țări exotice și inclusiv în aceste locuri s-a lăsat cu scandal: după ce în Thailanda au fost montate tuneluri cu lumină UV-C, prin care studenţii erau puşi să treacă pentru a fi dezinfectaţi, reprezentanţii Organizației Mondiale a Sănătății au reacţionat spunând că tunelurile cu lumină UV-C pot fi folosite doar pentru a steriliza obiecte, nu oameni sau animale.

La noi, autoritățile nu au încă o poziție pe această temă, deși tunelurile există deja în multe spitale. De la Ministerul Sănătății ni s-a transmis că nu se știe nimic despre folosirea unor asemenea dipozitive în spitalele din România, urmând ca specialiștii instituției să se documenteze.

În acest timp, zeci de spitale din toată țara cumpără tuneluri dezinfectante dotate cu lămpi UV-C, conform informațiilor disponibile pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice. Alte spitale le-au primit sub formă de donație din partea unor oameni de afaceri sau a unor ONG-uri care au strâns bani de la cetățeni și le-au cumpărat. Firmele care produc tunelurile spun că numărul comenzilor e atât de mare, încât abia mai fac față.

„Am văzut reportaje în America”

E necesar să o spunem din capul locului: dacă vă așteptați la dezvăluirea unei mega-afaceri, cu profitori care se îmbogățesc în vremuri de criză, e foarte posibil ca acest articol să vă dezamăgească. Pilda de la capătul acestor tuneluri este, de fapt, despre altceva: despre cât de ușor își poate pierde busola o societate în vremuri de criză, îmbrățișând soluții pe care nimeni nu le mai trece prin filtrul rațiunii.

Să începem de la Giurgiu, unde Serviciul Județean de Ambulanță (SJA) comandă, pe 7 aprilie, un tunel dezinfectant de la o firmă din Bacău. În încercarea de a afla rațiunea din spatele acestei achiziții am ajuns la managerul Gabriela Gretta, care a fost lapidară: „A fost o propunere din partea colegilor mei care se ocupă de partea medicală. Vorbiți cu doamna Carabaș, eu nu știu mai multe”. Rodica Carabaș, asistent șef la SJA Giurgiu, ne-a explicat cum s-a evaluat oportunitatea achiziției: „Eu sunt într-un grup de WhatsApp cu toţi asistenţii şefi de la ambulanţe din ţară. Și am văzut cu toții că la UPU SMURD Târgu Mureş s-ar fi cumpărat un tunel dezinfectant, așa că ne-am pus întrebarea de unde am putea procura și noi un astfel de tunel. Am dat la serviciul achiziţii să se intereseze pe SEAP (n.r. – Sistemul Electronic de Achiziții Publice)”.

SJA Giurgiu a comandat tunelul de la firma Dypety SRL, care până acum se ocupa cu fabricarea de microbuze. „Avem 120 de angajați care, odată cu declanșarea pandemiei, nu mai aveau de muncă. Ne-am reorientat spre aceste tuneluri care pulverizează soluție dezinfectantă și acționează cu ultraviolete. Nu știu să vă spun mai multe despre cum funcționează”, ne-a declarat managerul Diana Bălan, care a admis că în procesul de producţie nu participă niciun om cu cunoștințe științifice sau medicale.

Aceste mărturii destul de banale au totuși meritul de a ne devoala atmosfera în care ideea tunelurilor a prins atât de bine: cadre medicale speriate și gata să încerce orice soluție în lupta cu noul virus, manageri care poartă povara acuzațiilor de a nu fi asigurat materiale de protecție în spitale și care se tem acum să refuze orice propunere de achiziție, antreprenori rămași fără activitate și dornici să se reprofileze pentru a-și ține în viață afacerile.

Pentru toți, tunelurile dezinfectante au însemnat o apariție miraculoasă, pe care nu-și permiteau s-o pună la îndoială. Lor li s-au adăugat ONG-uri gata să organizeze strângeri de fonduri pe internet și cetățeni dornici să contribuie cu bani pentru a ajuta la dotarea spitalelor cu tuneluri care combat noul virus. Aceste inițiative sunt încurajate și de prețul relativ accesibil al acestor dispozitive: între 800 și 1.200 de euro.

Rețelele sociale sunt pline de anunțuri victorioase în care donatorilor li se arată ce lucru minunat au reușit să facă: spitalul lor are acum tunel. Toată lumea donează tuneluri către spitale, de la Episcopia Romano-Catolică care a donat 8 bucăți spitalelor din Iași, până la Agenția Organizatorilor de Jocuri de Noroc, care a cumpărat 30 de tuneluri de la firma Dypety și le-a donat către spitalele Colțea, Colentina și Fundeni.

În această isterie alimentată de panică și de bune intenții, nimeni n-a mai avut timp pentru o întrebare elementară: care este conceptul științific pe baza căruia funcționează aceste tuneluri.

Adelin Dohotaru, patronul firmei Power Pure Energy din Galați, care confecționează tuneluri dezinfectante, spune că a elaborat conceptul de funcționare după ce s-a documentat pe internet: „Tunelurile le confecționăm noi, dar nu avem niciun angajat cu pregătire științifică sau medicală. Până acum ne-am ocupat cu instalații solare și instalații pentru irigații, iar acolo, folosind pompe, ne-a venit ideea să pompăm dezinfectanți. Ne-am documentat pe internet să vedem cum am putea să omorâm cât mai bine acest virus și am văzut reportaje în America despre lămpile UV, așa că am adăugat și această componentă. Așa am făcut acest tunel care e posibil să ajute, dar nu garantăm sută la sută”.

„A nu se privi în sus”

Această strategie în care virușii sunt atacați simultan prin toate metodele disponibile pe internet nu sună foarte bine pentru un om cu pregătire științifică.

„Combinația asta în care se pulverizează substanțe dezinfectante și în același timp se acționează și cu o lampă UV-C mi se pare o combinație nefericită. Radiația UV-C este foarte energetică și dacă ai de exemplu apă oxigenată, acțiunea razelor UV-C asupra apei oxigenate rupe legăturile și o transformă în apă. O componentă o anulează pe cealaltă, e ca și cum lași un element chimic în soare și devine instabil. În același timp, radiația UV-C e obturată de particulele aflate în suspensie, deci ne dăm cu stângul în dreptul folosind aceste două metode deodată”, explică Paul Popescu, cercetător în cadrul laboratorului Modulab din București.

În fața acestei interpretări, antreprenorul Adelin Dohotaru admite cu sinceritate: „Varianta asta n-am auzit-o până acum”.

Tunelurile sale se vând însă ca pâinea caldă. Are aproape 150 de bucăți comandate, de la spitale, primării, firme private și ONG-uri care vor să le doneze mai departe. Folosirea lămpilor UV-C e principala caracteristică pe care Dohotaru mizează în promovarea tunelurilor sale, ca, de altfel, majoritatea firmelor care au început să producă astfel de dispozitive.

Numai că tehnologia UV-C nu este o tehnologie care poate fi folosită după ureche. Cercetătorul Paul Popescu și colegii săi de la Modulab lucrează de ceva vreme la un prototip de robot autonom pentru sterilizarea spitalelor chiar prin tehnologia UV-C. „Dezinfectarea prin această tehnologie e o procedură validată și se folosește cu succes în spitale, dar numai în anumite condiții. Există în săli de operație tipul ăsta de sterilizare, dar fără ca oamenii să fie prezenți, pentru că poate fi dăunătoare”.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a tras un semnal de alarmă cu privire la folosirea tehnologiei UV-C în prezență umană. „Lămpile cu lumină UV-C nu ar trebui folosite pentru a steriliza mâinile sau alte suprafeţe ale pielii, întrucât radiaţiile UV-C pot cauza iritaţii”, se arată într-un document prin care OMS combate mai multe mituri cu privire la COVID-19.

Și jurnaliștii de la BBC au scris despre această problemă, citând opinia unui specialist din domeniul echipamentelor medicale bazate pe tehnologie UV-C. Întrebat dacă coronavirusul poate fi neutralizat prin UV-C, acesta a răspuns sarcastic: „Poate doar dacă vrei să prăjești oamenii”.

Cercetătorul Paul Popescu spune că cea mai vulnerabilă parte a corpului la radiațiile UV sunt ochii: „E acea afecțiune întâlnită la sudori de exemplu, dacă nu folosesc mască. E ceva reversibil, dar cu dureri îngrozitoare”.

Adelin Dohotaru, patronul firmei Power Pure Energy din Galați, spune că a aflat de acest pericol și tocmai de aceea a luat o măsură de precauție pentru tunelurile pe care le produce: „Noi punem niște autocolante pe tuneluri, pe care scrie «a nu se privi în sus». Pentru că sus se afla lampa”.

„Asta ne-a dus capul pe noi”

Altă problemă care se ridică vizavi de folosirea lămpilor UV-C în tunelurile de dezinfectare ține de eficiența acestora având în vedere expunerea destul de redusă ca durată de timp. „Pentru dezinfectare prin tehnologia UV-C trebuie să fie o expunere prelungită. Dacă treci zece-cincisprezece secunde prin acel tunel, nu putem spune că se rezolvă categoric problema. Iar dacă stai prea mult, devine dăunător pentru sănătate ”, spune Adrian Marinescu, infecționist la Institutul Matei Balș.

„Așa este, lămpile UV-C nu dezinfectează dacă stai 10 secunde, dar dacă toată lumea practică, am zis să punem și noi”, spune Alexandru Grădinaru, patronul firmei Gamserv din Bacău, care s-a reprofiat pe confecționarea tunelurilor dezinfectante.

Grădinaru admite că a făcut această schimbare în disperare de cauză: : „Noi nu vrem să trimitem acasă oamenii, asta e important. Ne ocupăm cu altceva de obicei, cu securitate la incendii, dar ce să fac eu cu 18 oameni dacă nu mai era de lucru? Asta ne-a dus capul pe noi, să facem aceste tuneluri care se caută acum. Producem și noi o lună-două și vedem după aceea ce va mai fi”.

Pericolul falsei siguranțe

Salvarea unor locuri de muncă rămâne singurul beneficiu incontestabil al acestor tuneluri dezinfectante. Eficiența lor pe partea medicală este, deocamdată, o incertitudine a cărei lămurire nu pare nimeni dispus să și-o asume. Nici măcar șefii spitalelor care au decis să le cumpere.

„Dacă vă interesează cum funcţionează, întrebaţi producătorul, domnule, nu mă întrebaţi pe mine. Din punctul meu de vedere, cu caracteristicile aflate în prezentarea de pe internet, sunt convins de eficienţa lui”, ne-a declarat Daniel Cioroba, directorul medical al Spitalului Pucioasa (județul Dâmbovița), unde s-au cumpărat zece tuneluri dezinfectante.

Ele vor fi livrate de firma Power Pure Energy din Galați, iar în caracteristicile din prezentarea pe care o invocă directorul medical se menționează că tunelul e dotat cu un pulverizator cu senzor de mișcare, covor umed și lampă cu ultraviolete de tip C.

Cercetătorul Paul Popescu crede că singura componentă care ar putea avea o oarecare eficiență este pulverizatorul de dezinfectant, dar și în cazul acestuia intervin o mulțime de variabile: ce dezinfectant trebuie folosit astfel încât să omoare virușii, dar să nu fie dăunător pentru om; ce durată trebuie să stai în tunel pentru ca dezinfectarea să fie eficientă; cât de sigur este că pulverizarea acoperă toată suprafața corpului.

„Virucidele trebuie să acționeze un timp dat pentru a neutraliza cu adevărat, nu sunt suficiente câteva secunde. Și la banalul spălat pe mâini se recomandă minim 20 de secunde. E nevoie de niște calcule, trebuie văzut cu ce substanță acționezi, în ce condiții și ce virus vrei să neutralizezi. Altfel e extrem de riscant să pui un tunel și să zici că oricine trece pe acolo e dezinfectat. Falsa siguranță pe care o dă lucrul ăsta e foarte riscantă”, spune Paul Popescu.

Adelin Dohotaru, patronul firmei Power Pure Energy, spune că tunelurile pe care le produce sunt setate să pulverizeze dezinfectant timp de zece secunde. Nu are vreun calcul științific care a stat la baza acestei decizii, pur și simplu așa a considerat el. „Odată ce îmbrăcămintea e pulverizată cu dezinfectant, e suficient. Bine, nici producătorii de dezinfectant nu spun că e 100% sigur, deci nu avem nici noi siguranță 100% că toți virușii vor fi omorâți”, afirmă Dohotaru.

Managerii spitalelor care achiziționează tunelurile admit că nu pot fi siguri de eficiența acestora și că s-au luat și ei după alții. „Domnule, ne pregătim de un război despre care nu știm nimic. Aceste tuneluri sunt creditate de unii ca având rol în dezinfecție, așa că am zis să le folosim și noi. Nu pot să vă garantez eu că sunt eficiente, eu sunt manager și fac ce-mi spune infecționistul”, ne-a declarat Călin Tiu, managerul Spitalului Municipal Câmpina, unde s-au cumpărat cinci tuneluri.

De asemenea, la Spitalul Municipal Fălticeni s-au achiziționat șase tuneluri de dezinfecție. Managerul Vlad Alexandru Morariu explică decizia: „În momentele astea, te gândeşti la cât mai multe metode de prevenţie a transmiterii infecţiei şi îţi iei şi tu măsurile pe care le poţi implementa. Rău n-au cum să facă aceste tuneluri. Acuma, că nu se vor dovedi extraordinar de eficiente, nu ştiu să vă spun nici eu, nici alţii mai învăţaţi decât mine, că sunt apărute pe piață de 2-3 săptămâni”.

„Punem și cu zeamă de varză”

În fața acestei apariții, statul român pare chiar mai confuz decât spitalele cărora ar trebui să le spună ce e bine și ce e rău. În mod normal, orice dispozitiv care intră în sfera echipamentelor folosite în spitale ar trebui avizat de Agenția Națională a Medicamentului, dar starea de urgență în care se află România a mutat această responsabilitate către Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare.

Col.dr.ing. Tiberius Tomoiagă, directorul ştiinţific al acestei agenții, spune că procesul de avizare e destul de relaxat, mergând pe principiul „dacă nu face rău, noi îi dăm avizul”.

„Ne uităm și noi să acopere o anumită suprafaţă, să pulverizeze particule de o anumită dimensiune, plus cerinţele în vigoare pentru protecţia muncii, să nu-i cadă cuiva în cap. Oricum, nu e cine-ştie-ce instalaţie inginerească”, ne-a declarat Tomoiagă.

I-am ridicat directorului științific și problema eficienței tunelurilor dotate cu lămpi UV-C, moment în care discuția a căpătat un spirit de glumă: „Într-adevăr, treaba asta cu UV-ul, că trece persoana prin tunel, e cam inutilă. Dar, dacă există studii de piață care spun că ele pot aduce un plus, le punem şi noi, că, decât deloc, sunt bune şi alea. Punem de toate, numai să combată. Punem şi de-alea, punem şi de-alea. Dacă mâine apare un studiu că zeama de varză e bună la COVID, o punem şi pe-aia. Ce nu strică, e bun”.

Mergând pe aceste principii, colonelul inginer Tomoiagă spune că agenția pe care o conduce a avizat deja câteva tuneluri dezinfectante și mai are unele în aşteptare.

Din cele trei firme producătare de tuneluri cu care am stat de vorbă, niciuna nu obținuse vreun aviz din partea statului român, iar patronul firmei Power Pure Energy ne-a spus că nici nu are de gând să o facă. „Noi nu facem aparatură medicală, ci un pulverizant, deci nu trebuie omologat”.

Ministerul Sănătății nu a emis nicio poziție oficială cu privire la folosirea tunelurilor în spitalele din România. Ministrul Nelu Tătaru nu ne-a răspuns la telefon, iar Oana Grigore, purtătorul de cuvânt al instituției, ne-a declarat că în minister nu se știe nimic despre existența acestor tuneluri: „Dați-ne o solicitare scrisă și colegii mei se vor documenta”.