Marele impostor din Guvernul României
Din când în când, un bărbat cu figura încruntată și voce de tenor obosit își face apariția în prime-time pentru a comunica lucruri importante. Uneori e în studiouri de televiziune și ține lecții de economie și patriotism: recalculează dobânzi, amenință bănci, devoalează conspirații. Alteori e cu sigla Guvernului în spate și anunță ordonanțe de urgență prin care inventează taxe și rescrie principiile de bază ale economiei. Tot el a evaluat miniștri și prim-miniștri, a dictat o revoluție fiscală și a scris programul după care e guvernată România.
Am vrut să aflăm pe ce se fundamentează acest geniu economic și managerial și ce rezultate a dat într-un sistem concurențial în care nu mai contează greutatea funcției oferite de partid, ci doar propriile competențe. Am recompus biografia de tinerețe a lui Darius Vâlcov și am descoperit un lanț de eșecuri profesionale, cu afaceri derizorii eșuate într-un amestec de ridicol și escrocherie măruntă.
Între 1999 și 2004, perioada dintre terminarea facultății și ocuparea primei funcții politice, Darius Vâlcov și-a testat abilitățile de manager: a falimentat un fast-food deschis la parterul unui bloc din Slatina și a condus o cooperativă de credit prin care lua carnetele de alocații ale elevilor cu promisiunea că le va oferi, în schimb, telefoane mobile. Afacerea a eșuat lamentabil, iar Vâlcov și-a încheiat cariera în mediul privat. A intrat în politică, descoperind habitatul perfect pentru calitățile sale incontestabile: tupeul și talentul de a vinde iluzii.
„O bancă pentru fiecare”
Suntem în februarie 1999. Darius Vâlcov are 21 de ani și e student la Academia de Studii Economice din București. Peste câteva luni urmează să termine facultatea, însă nu mai are răbdare să aștepte absolvirea și consideră că e suficient de pregătit pentru a se apuca de afaceri. Nu e de unul singur. Aceste gânduri sunt întoarse pe toate fețele într-o gașcă formată din colegi de liceu și de facultate, în total 17 tineri puși pe combinații și nerăbdători să se îmbogățească. Se asociază cu toții într-o firmă a cărei denumire pare să ascundă aspirații înalte: „Millenium Group & CO”.
Loading...
Reload document 
Open in new tab Nu știu foarte clar ce fel de afaceri urmează să facă, așa că în dreptul rubricii „domeniu principal de activitate” scriu cuvântul „comerț”, iar la activități secundare înșiră zeci de coduri CAEN, semn că sunt pregătiți să speculeze orice oportunitate: de la creșterea animalelor și publicitate până la fabricarea cleiurilor și gelatinelor.
Administratorii și acționarii principali ai acestei firme cu 17 asociați sunt Darius Vâlcov și Cristian Morlova, uniți de o veche prietenie, dar și de origini asemănătoare. Amândoi provin din familii considerate ca făcând parte din high life-ul Slatinei: Florea Morlova, tatăl lui Cristian, este prefectul județului Olt, iar Dumitru Vâlcov, tatăl lui Darius, este un fost inginer transformat după Revoluție în om de afaceri. În 1993, acesta a înființat firma „Vâlcov Select”, prin care a deținut un lanț de 14 buticuri (5 în Slatina și 9 în comunele din jur) în care se vindeau de la gume de mestecat până la sucuri la dozator. În 1998, când apogeul acestui tip de comerț era pe sfârșite, Dumitru Vâlcov s-a reprofilat și a înființat o mică fabrică de mobilă, deținută prin firma „Octogon SRL”.
Bătrânii Morlova și Vâlcov apreciază că fiii lor vor să se joace de-a antreprenorii și le întind o mână de ajutor. E vara lui 1999, au trecut câteva luni de la înființarea „Millenium Group & CO”, iar Darius și Cristian n-au reușit să pornească nicio afacere. Așa că părinții lor le pun la dispoziție una.
Florea Morlova și Dumitru Vâlcov erau fondatorii și administratorii unei cooperative de credit numită Banca Populară Olt, pe care o înființaseră la începutul aceluiași an. În iulie 1999, cei doi decid să se retragă în favoarea fiilor, fapt care a rămas consemnat în arhivele de la Registrul Comerțului: Darius Vâlcov și Cristian Morlova devin administratori și membri ai consiliului de administrație, unde tânărul Vâlcov este instalat președinte.
Practic, cei doi tineri de 21 de ani preiau conducerea, dar în realitate nu prea au nimic de condus: Cooperativa de Credit Banca Populară Olt e, de fapt, o asociere între persoane fizice care se înscriu semnând o hârtie și depunând o sumă mică de bani, în ideea că, la nevoie, vor putea contracta un mic împrumut. Sunt 105 membri, cei mai mulți dintre ei rude și prieteni ai fondatorilor. Cooperativa are un capital vărsat de 106.000.000 de lei vechi, care, la cursul de atunci, însemnau 6.500 euro. O sumă ridicolă chiar și pentru o cooperativă de credit, cu atât mai mult pentru o bancă.
Loading...
Însă Darius Vâlcov are ambiții mari. În februarie 2000, la câteva luni după ce preia conducerea, schimbă componența consiliului de administrație înlocuind o parte din vechii membri cu băieți din gașca lui de prieteni. Printre ei se numără Dorel Șteomlega, Rita Geanina Natanzohn (actuală Bobicu) și Marian Chitea, persoane care, mai târziu, aveau să facă parte din rețeaua prin care, conform procurorilor, primarul Darius Vâlcov sifona banii din bugetul orașului Slatina.
Dar să rămânem în anul 2000, când Vâlcov și prietenii săi se joacă de-a bancherii folosind această cooperativă de credit. Prima idee care le vine în cap este să-i schimbe numele, pentru că își doresc ceva care să sune mai grandios. Pe 25 mai 2000 înregistrează în acte noua denumire: Cooperativa de Credit Banca Populară Română pentru Dezvoltare. Îi confecționează o siglă și un slogan: „O bancă pentru fiecare”. Apoi încep să facă planuri despre cum ar putea să genereze venituri ceva mai mari decât cotizațiile celor o sută de membri.
Marea inovație a „bancherului” Vâlcov
Eminența cenușie din spatele acestei noi viziuni este Darius Vâlcov. „El era cu ideile. Încerca să găsească produse bancare cu care să atragă clienți”, își amintește profesorul Ion Țecu, pe atunci membru în consiliul de administrație al Cooperativei de Credit și în prezent directorul Colegiului Național Radu Greceanu din Slatina, unde a studiat și Vâlcov.
Din toate ideile de „produse bancare” care îi trec prin cap, Darius Vâlcov nu apucă să încerce prea multe. Prima e suficientă pentru a genera un scandal care străbate orașul de la un capăt la altul. Una din marile aspirații ale acelor vremuri erau telefoanele mobile, iar tânărul Vâlcov simte că asta e cartea câștigătoare. Ajutat de gașca lui numeroasă de prieteni, colportează prin școli și licee vestea că o bancă nou înființată are o propunere de nerefuzat pentru toți elevii: depuneți carnetele de alocații și veți primi la schimb telefoane.
Oferta circulă cu repeziciune pe holurile școlilor din oraș, iar elevii încep să ducă muncă de convingere cu profesorii și părinții. Mirajul telefoanelor mobile îi prinde și pe adulți, așa că se întocmesc liste și se fac copii după documente. Sute de elevi, susținuți de profesori și părinți, își depun cecurile de alocații la cooperativa de credit condusă de Darius Vâlcov, însă așteaptă în zadar să primească mult doritele telefoane. Povestea se încheie după câteva săptămâni, cu părinții elevilor păgubiți luând cu asalt sediul așa-zisei bănci pentru a recupera alocațiile copiilor. Oamenilor le sunt restituite cecurile, iar prefectul Florea Morlova – al cărui fiu, Cristian Morlova, era și el implicat în cooperativa de credit – intervine și liniștește apele astfel încât poliția să nu mai demareze nicio anchetă.
Darius Vâlcov n-a răspuns la apelurile și mesajele în care i-am solicitat să explice scandalul carnetelor de alocații de la începutul anilor 2000. Cristian Morlova ne-a răspuns inițial la mesaje, arătându-se interesat să afle ce dorim de la el, dar când i-am explicat despre ce e vorba, n-a mai revenit cu niciun răspuns.
Mult mai cooperant a fost Ion Țecu, cotizant și membru în consiliul de administrație al cooperativei conduse de Vâlcov. Atunci, ca și acum, Țecu era profesor la unul dintre cele mai importante licee din Slatina.
Se jură că nu a fost implicat în amăgirea elevilor cu telefoane mobile, dar își amintește perfect cum s-a întâmplat: „Ideea era că tinerii își doreau telefoane și n-aveau cum se să le plătească. Așa că Darius, care căuta idei de produse bancare, a venit cu această variantă în care puteau să depună fila de CEC în contul telefonului. Probabil că a fost și ăsta un produs bancar, o chestie corectă zic eu. Omul n-avea bani să plătească telefonul și atunci era de acord să dea filele de cec de la alocații. S-a încheiat cu niște mici neînțelegeri, dar nu poate fi vorba de o escrocherie. Nu s-a întâmplat ca oamenii să rămână fără cecuri”.
După acest episod controversat, Darius Vâlcov își temperează, pentru o vreme, creativitatea în domeniul produselor bancare, dar n-are de gând să renunțe la afaceri. Așa că se întoarce la firma pe care o înființase în iarna lui 1999, împreună cu gașca lui de prieteni, și cere încă o dată ajutorul părinților. Pe 06 februarie 2001, mama lui Darius Vâlcov, de profesie medic stomatolog, închiriază către „Millenium Group & CO” apartamentul cu trei camere aflat la parterului unui bloc de pe strada Ecaterina Teodoroiu din Slatina. Locatarii blocului semnează un tabel prin care își dau acordul pentru ca firma administrată de Darius Vâlcov să deschidă un punct de lucru cu următoarele scopuri: birouri, articole papetărie, magazin alimentar.
Până la urmă, la parterul blocului se deschide o mică unitate comercială care combină produsele de patiserie cu mâncarea de tip fast-food. Slătinenii sunt ademeniți să descopere gustul hamburgerului american, dar această noutate absolută apărută în orașul lor nu pare să-i impresioneze. Nu se mai știe cu exactitate dacă gustul hamburgerilor produși de fast-food-ul lui Darius Vâlcov a fost sub așteptări sau dacă pur și simplu slătinenii erau prea conservatori în materie culinară, dar cert este că magazinul a rezistat mai puțin de o jumătate de an. A fost prima și singura afacere pe care cei 17 asociați ai „Millenium Group & CO” au încercat să o pună în practică, eșuând în mod lamentabil. Firma a fost lăsată de izbeliște, fiind radiată din oficiu cinci ani mai târziu.
Cum a mințit Vâlcov că a fost director la BRD
Suntem în vara anului 2001 și Darius Vâlcov este acționar al unei firme falimentare și directorul unui cooperative de credit căreia i s-a dus buhul că încearcă să-și țepuiască clienții. Pe lângă aceste probleme de imagine, cooperativa pe care o conduce are, însă, și probleme de legalitate din cauza unei ordonanțe de urgență emise de Guvernul Isărescu (actualul guvernator BNR a fost premier în perioada 1999-2000). Ordonanța de Urgență nr. 97/2000 reglementa activitatea cooperativelor de credit, înăsprind condițiile de funcționare: li se interzice să aibă cuvântul „bancă” în denumire și sunt obligate să se afilieze la o unitate centrală numită Casa Centrală a Cooperativelor de Credit. Decizia vine pe fondul înmulțirii necontrolate a acestor cooperative: peste 1.000 în toată țara.
În acest climat, Vâlcov face o ultimă încercare de a ține afacerea în viață. Îi schimbă numele din Banca Populară Română pentru Dezvoltare în Cooperativa de Credit Oltenia Slatina și se afiliază la Casa Centrală a Cooperativelor. Elimină din statut toate prevederile care fac referire la posibile operațiuni bancare, păstrând doar această descriere: „scopul principal este desfășurarea activității în vederea întrajutorării membrilor lor”. Realizează, însă, destul de repede că aceste limitări duc potențialul afacerii foarte aproape de zero și, după scurt timp, o trage pe linie moartă.
„N-a durat mult, la vremea aia nimeni nu-și permitea să depună niște sume substanțiale. Din aceste sume se dădeau împrumuturi cu dobândă, oamenii foloseau banii și returnau, dar era vorba de sume mici. Când vrei să faci operațiuni bancare trebuie să ai sume mari, or acea cooperativă nu dispunea de aceste sume. Darius a vrut să facă ceva atunci, în anii ăia tulburi, dar până la urmă cooperativa s-a desființat. Nu mi-aduc aminte să fi câștigat vreun leu, era și inflația mare. Asta a fost…”, spune profesorul Ion Țecu.
Această cooperativă de credit l-a ajutat totuși la ceva pe Darius Vâlcov: să umple o gaură de patru ani din CV-ul său de politician ajuns în funcții înalte. E singura activitate pe care și-a trecut-o în descrierea profesională pentru perioada 2000-2004: Banca Populară Română pentru Dezvoltare, director general. Nu se menționează nicăieri că e vorba de o simplă cooperativă de credit, pentru că lui Vâlcov i-a plăcut mereu să lase impresia că, în tinerețe, a fost director de bancă (mai puțin în ultimul an, când a devenit un adversar declarat al băncilor, iar CV-ul său a dispărut de pe site-ul Guvernului).
Apogeul acestei imposturi biografice a fost atins în 2011, când Darius Vâlcov apare, în calitate de co-autor, pe coperta unei cărți despre istoria administrației publice a județului Olt.
În prezentarea autorilor, Vâlcov elimină cuvântul „Populară” din denumirea cooperativei de credit și susține că, între 2000 și 2004, a fost director general la Banca Română pentru Dezvoltare, sucursala Slatina. Este, în mod evident, o miciună: cooperativa de credit în care a fost implicat în acea perioadă nu a avut nicio legătură cu Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), una dintre cele mai importante bănci din România.
„Era un tânăr fără ocupație„
Iarna lui 2002. După aproape trei ani în care eșuează pe toate planurile, Darius Vâlcov realizează că afacerile sunt o treabă mai complicată decât credea. Are 25 de ani și nu prea știe încotro s-o apuce, e același tânăr susținut de părinți și înconjurat de o gașcă numeroasă de prieteni cu care pune la cale tot felul de combinații. La un moment dat apare într-o reclamă de promovare a unor cursuri postuniversitare organizate de ASEBUSS, pe care le absolvise și el cu doi ani în urmă.
Apoi începe să meargă la ședințele Partidului Democrat, alături de prietenul său Cristian Morlova, al cărui tată este președintele organizației județene. „Am intrat în Partidul Democrat pentru că acolo erau prietenii mei”, spunea Vâlcov într-un interviu din 2004. Tot la ședințele de partid, Darius Vâlcov îl cunoaște pe Gabriel Diaconu, pe care avea să-l numească viceprimar în primii doi ani de mandat la conducerea orașului Slatina.
„Când l-am cunoscut pe Darius, prin 2002-2003, era un tânăr fără ocupație. A venit la partid adus de Cristi Morlova, dar la scurt timp s-au certat. Darius era un tip foarte energic și a început să-l dea la o parte pe Cristi”, își amintește Diaconu (foto dreapta, alături de Darius Vâlcov pe vremea când preluau Primăria Slatina).
Ambițios și temperamental, Vâlcov refuză ierarhiile partidului și își dorește să ocupe cât mai repede o funcție. Țintește către poziția de lider al organizației de tineret, ocupată chiar de Cristi Morlova, prietenul său și omul care l-a introdus în politică. Trece cu ușurință peste aceste amănunte și cere convocarea unor noi alegeri.
Anghel Dănciulescu, pe atunci vicepreședinte al organizației PD Olt, își amintește: “Când a venit părea cumințel, dar nu după mult timp a sărit să-l dea jos pe Cristi. A adus niște golani din oraș și făcea scandal, ne-am înghesuit pe-acolo, mai să ne luăm la bătaie pe la Casa Tineretului… Venise cu tupeu peste noi, că-l susțin ăia să ocupe funcția”.
Până la urmă, Vâlcov ajunge vicepreședinte de organizație și demarează o operațiune de imagine în care face orice numai să apară în paginile ziarelor locale: strânge semnături pentru înființarea unui parc, întocmește o broșură în care se inventariază promisiunile electorale ale PSD și emite comunicate de presă cu astfel de afirmații: „PSD minte, înșeală, disprețuiește și jecmănește populația în cel mai comunisto-bolșevic mod posibil!“.
Acest stil combativ, presărat cu multă demagogie, îl aduce pe Darius Vâlcov nu doar în atenția slătinenilor, ci și a politicienilor de la centru. Traian Băsescu, noul lider al Partidului Democrat, își propune ca la localele din 2004 să iasă în față cu oameni tineri și vocali, iar Vâlcov se încadrează perfect pe acest calapod. Pe 2 aprilie 2004, acesta își lansează oficial candidatura pentru funcția de primar al orașului Slatina, o lansare pe care presa a prezentat-o ca fiind organizată în stil american, dar și cu muzică populară românească. Traian Băsescu vine la Slatina special pentru acest eveniment și urcă pe scenă alături de Darius Vâlcov. În sală se scandează „Jos mafia PSD” și „Afară, afară cu PSD din țară!”.
Toată lumea speră la un scor cât mai bun, dar nimeni nu crede că tânărul Vâlcov are cu adevărat vreo șansă să-l învingă pe Gheorghe Păunescu, primarul în exercițiu, aflat de zece ani la conducerea orașului. Păunescu candidează din partea PSD, partid care – fie că s-a numit FSN sau PDSR – n-a pierdut nicio rundă de alegeri locale organizate în Slatina după Revoluție. În sondajele prezentate de ziarul „Oltul”, apropiat PSD-ului, Gheorghe Păunescu este creditat cu 42 % din voturi, în timp ce Darius Vâlcov are 12,5 %.
„Prima dată ordine!”
Vâlcov nu pare impresionat de toată această conjunctură nefavorabilă și declanșează o campanie electorală cum nu se mai făcuse niciodată în Slatina. Pe 11 mai 2004, împreună cu 10-15 tineri din organizația PD Olt, descinde într-o manifestație PSD prilejuită de venirea în oraș a premierului de atunci, Adrian Năstase. Puși pe scandal și afișând ostentativ însemnele de partid, Vâlcov și băieții din gașca sa sunt scoși cu jandarmii din mulțimea PSD-istă. Ulterior, Vâlcov e amendat cu suma de 50 de milioane de lei vechi pentru „contramanifestație“, dar asta nu face decât să-i ofere muniție. El se revoltă în presă, spunând că a fost bătut de jandarmi îmbrăcați în civil, care au acționat la ordinul PSD.
Prin astfel de episoade, Vâlcov își proiectează imaginea unui justițiar care nu se lasă intimidat și care va eradica mafia politică din oraș. „Prima dată ordine!”, scrie pe afișele sale electorale. Completează acest avertisment și cu o listă lungă de promisiuni: 600 de apartamente pentru tineri, echipa de fotbal FC Oltul promovată în Divizia A, reduceri de taxe pentru firmele care vor angaja rromi, rezolvarea problemelor de alimentare cu apă. „Dacă în blocurile din Slatina apa se va opri o singură oră în cei patru ani de mandat, pe loc îmi voi da demisia!“.
„Sunt candidatul cu cele mai aprofundate studii și vorbesc fluent engleza și franceza”, mai spunea Vâlcov în presa locală (între timp pare să fi uitat franceza, care i-a dispărut din CV). Nimic despre eșecurile sale în afaceri și despre faptul că, după terminarea studiilor, fusese un tânăr susținut de părinți. Inclusiv în momentul candidaturii figura ca angajat la firma tatălui său, Octogon SRL.
Dar slătinenii preferă să nu lase adevărul să strice această poveste electorală atât de frumoasă: povestea tânărului competent și incoruptibil, intrat în politică să-i învingă pe dinozaurii comuniști și să schimbe pentru totdeauna înfățișarea orașului.
Pe 6 iunie 2004, la alegerile locale din Slatina se produce marea supriză: Darius Vâlcov câștigă primul tur de scrutin cu 43%, cu zece procente mai mult decât candidatul PSD, Gheorghe Păunescu. Pe 20 iunie, Vâlcov învinge și în turul al doilea (57%) și, la cei 27 de ani, devine cel mai tânăr primar al unei reședințe de județ din România.
Sute de oameni ies în stradă să sărbătorească, iar din mijlocul acestei euforii, Darius Vâlcov face un legământ cu alegătorii săi: „Voi pune stop hoției! În mandatul meu nu voi mai permite ca cetățenii să fie tratați cu dispreț, iar banii publici să fie jefuiți la drumul mare”.
Slatina, dragostea sa
Odată așezat pe scaunul de primar, Vâlcov păstrează stilul demagogic din campania electorală, dar își uită cu desăvârșire promisiunile. La capătul primului an de mandat, totul arată pe dos: echipa de fotbal FC Oltul, pe care promisese să o aducă în primul eșalon fotbalistic, retrogradează în Divizia C. Apa continuă să se oprească des, fără ca Vâlcov să-și dea demisia. Cele 600 de apartamente pe care a promis să le construiască sunt transformate într-o afacere personală. Proiectarea noului cartier costă 10 miliarde de lei vechi și este încredințată unei firme deținute de Marian Chitea, fost coleg de liceu cu Darius Vâlcov și membru în cooperativa de credit pe care acesta o condusese.
Și pentru ca toate acestea să fie cât mai puțin vizibile în ochii slătinenilor, Vâlcov găsește instrumentele perfecte pentru a ridica perdele de fum:
Cât mai multe ziare locale aservite și gata să-i ridice ode întinse pe pagini întregi.
„Un tânăr care a dinamizat viața socio-economică a Slatinei la cote neatinse de foștii primari. Și cine știe câte se mai pot întâmpla la anul, pentru că Darius mereu vrea să-și depășească limitele trăgând după el orașul care l-a votat să facă exact ce face acum: o tragere spre vârful civilizației. Darius a lăsat urme arhitectonice care nu vor putea fi șterse de nimeni. Urme ce vor aminti mereu de perioada în care Darius le-a visat și dat viață. Le-a visat cu ochii deschiși, iar azi le zidește în istoria Slatinei, dragostea sa”. (Articolul „Slatina sub zodia lui Darius”, apărut în ziarul „Santinela”, pe 10 octombrie 2006).
Spectacole și bâlciuri cum slătinenii nu mai văzuseră niciodată
La 24 ianuarie 2006, Slatina intra în Cartea Recordurilor pentru „cea mai mare horă din lume“. 13.828 de slătineni se prind în horă, detronând un record pe care-l deținea până atunci Bulgaria. A fost o horă pe șapte rânduri, care s-a întins pe mai multe bulevarde din Slatina. Participanții au fost coordonați printr-o stație de amplificare bine mânuită de cântărețul Gabriel Cotabiță. Pentru a sărbători recordul, primarul Vâlcov a organizat, pe Stadionul 1 Mai, primul concert din istoria Slatinei la care au cântat artiști străini: trupa de muzică pop No Mercy.
Pe acest fundal de muzici și hore, modelul Marian Chitea este multiplicat de mai multe ori: o serie de prieteni, foști colegi și asociați ai lui Darius Vâlcov capătă funcții în instituții și direcții legate de primărie sau își înființează firme pregătite să onoreze contracte plătite din bugetul local. O rețea care funcționează ani la rând, în timp ce Vâlcov mai câștigă două mandate, trece la PSD și ajunge până în Guvernul României, devenind ministru al Finanțelor.
În 2015, rețeaua este deconspirată de procurorii DNA și devine subiectul unuia dintre cele mai mari dosare de corupție din istoria recentă a României, cu șpăgi de milioane de euro, lingouri de aur și tablouri de Renoir și Cocteau ascunse prin cimitire. Darius Vâlcov este trimis în judecată și condamnat în primă instanță la 8 ani de închisoare cu executare.
În prezent este judecat în faza de apel, este cel mai influent consilier din Guvern și elaborează strategia economică a României.
