VIDEO. Marele miting

Nu putem ști ce a vrut, de fapt, Liviu Dragnea organizând marele miting din Piața Victoriei, dar putem fi siguri ce a ieșit: un studiu sociologic cu un eșantion de peste 200.000 de oameni în urma căruia am putut constata cum arătăm ca țară la aproape 30 de ani de la căderea comunismului.

E, în primul rând, imaginea României pe care ne-am obișnuit să o izolăm dincolo de granițele marilor orașe: cu oameni confuzi și needucați, incapabili să pună la îndoială onestitatea politicienilor care îi urcă, de zeci de ani, în autocare, apoi le spun ce să strige, pe cine să disprețuiască și în cine să creadă.

I-am văzut ocupând Piața Victoriei, agitând pancarte scrise de alții și susținând idei pe care nu le înțelegeau („nu știm ce fel de abuzuri, dar să nu mai fie”). Mulți dintre ei s-au trezit în creierii nopții, au călătorit ore în șir cu autocarul și au fost aduși în piață cu patru ore înainte de începerea mitingului. Au stat în soare pentru a aștepta niște discursuri ridicole și plictisitoare. S-au îmbrâncit pentru sticlele cu apă aruncate din camioane, iar când nu i-au mai ținut picioarele s-au întins pe iarba de lângă trotuare. Aproape 200 dintre ei au avut nevoie de îngrijiri medicale.

La sfârșitul acestei zile istovitoare, s-au urcat din nou în autocare, pentru a se întoarce acasă. Nimeni n-a avut nimic de obiectat împotriva aparatului de partid care i-a folosit pentru a-și încorda mușchii în fața „statului paralel”.

La final, în timp ce se îndrepta spre Palatul Victoria, pe care îl are într-un fel de locație de gestiune, Liviu Dragnea s-a confruntat pentru prima dată în ultimii ani cu cealaltă Românie, cea care nu-i iartă nimic, cea pe care n-o poate urca în autocare. În timp ce tropăia printre gunoaiele lăsate în urmă de pionii săi albi, Dragnea a primit în plex aceste cuvinte care l-au făcut să se oprească din drum și să rămână fără replică: „Ați ajuns să spălați oamenii pe creier!“.

Mai jos este cronica unei zile la finalul căreia nicio replică nu mai pare exagerată.

Un material de: Andreea Alexandru, Cristian Delcea, Iulia Marin, Oana Moisil, David Muntean, Alina Păduraru, Andrei Udișteanu, Laurențiu Ungureanu și Mihai Voinea

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.