Ni s-a dus vestea! Organizația Mondială a Sănătății ne-a inclus în topul celor mai bețive popoare din lume

PERFORMANȚĂ. Gata, ne-au luat și străinii seama! S-a prins tot Mapamondul că nu ne mai săturăm de atâta băutură și am fost demascați cu statistici oficiale. Noi am atras atenția în repetate rânduri să o lăsam mai moale că ne facem de râs peste mări și oceane, dar ți-ai găsit să înțeleagă cineva! Vuiește presa mondială, în frunte cu prestigiosul “The Telegraph”, despre un clasament al celor mai bețive popoare din lume în care ne luptăm pe viață și pe moarte pentru locurile fruntașe. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, fiecare român trecut de 15 ani consumă, în medie, 14,4 litri de alcool pur pe durata unui an, ceea ce ne situează pe un promițător loc cinci la nivel global, suflând în ceafa unor popoare eroice precum rușii, bielorușii sau lituanienii. Rușii consumă 15 litri, însă nu ne lăsăm nici noi și venim tare din urmă. Și stați așa că n-am terminat! În același clasament publicat de “The Telegraph” frații noștri de peste Prut, sânge din sângele nostru, se clasează pe locul al doilea (16,8 litri), moldovenii fiind la un pas să primească cutremurătoarea titulatură de cea mai bețivă nație de pe fața Pământului. În virtutea acestor statistici, Harfa.ro își face mea culpa pentru îndemnurile repetate la consumul moderat de alcool și hotărăște să schimbe foaia: frați români, dacă de altceva tot nu suntem în stare, haideți să ne unim cu frații moldoveni și să bem cu toții până n-om mai putea, pentru a ajunge în frunte și pentru a cuceri mult disputatul titlu de cel mai bețiv popor din întreaga lume. new-pictdadadure

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să