OUTSIDER POLITIC #15. Sorin Costreie: „Una-două, copiii scot cuțitul. Avem un caz pe zi de violență în școli”

În ultimul deceniu, Educația a fost condusă de „ministrul-genunche”, apoi de „ministrul-pamblică”, a preluat ștafeta „ministrul-pepsiglas”, iar de curând și-a încheiat mandatul și un ministru-cabotin, amator de versuri infantile despre văcuță și inteligență artificială.

Acum avem un ministru cu studii la universități de prestigiu, profesor de filosofia limbajului. Dar în ce măsură va deprinde și limbajul politic, predat de golănași cu studii la școala vieții, altfel spus, colegii săi de guvern?

Oricum, statistica arată că aproape jumătate dintre elevii din România nu înțeleg mai nimic din ce am spus până acum. Și de ce și-ar mai bate capul să priceapă, când noile modele sociale sunt îmbrăcate în blănuri de șinșilă, iar singura dilemă e competiția dintre lux și opulență. În ce măsură „a avea carte” mai atrage automat „a avea parte?”. Răspunde noul ministru al Educației Sorin Costreie. 

IDEI PRINCIPALE: 

• „Întrebarea e ce poate să facă un ministru. Aici e și o percepție greșită, care cred că vine dintr-un model social în care așteptările oamenilor sunt că totul rezolvă Vodă. Vodă poate să fie președintele, un ministru, premierul, șeful de bloc. Mă duc cu o cerere în proțap la Vodă și Vodă sigur trebuie să rezolve. Adică așteptările, ca să spun altfel, sunt prea mari față de ce poate să facă efectiv un ministru. Bineînțeles că un ministru poate să regleze sistemul, poate să dea tonul, poate să aducă și bune, și rele în sistem. Dar să nu ne așteptăm ca un ministru, mai ales dacă nu are suport politic, să schimbe lucrurile în mod fundamental. Nu! Asta e o iluzie.”
• „La noi, dacă vă uitați la mentalitatea profesorului, și aici nu e de vină profesorul, mentalitatea comună a majorității profesorilor este să livreze informații. Că așa sunt obligați de programă, așa au avut și ei modelele sociale. Copilul trebuie să memoreze, ei trebuie să testeze dacă a memorat corect ce i s-a spus, ce e în manual. Urmarea: problema acum nu mai este să memoreze și în general nu mai e accesul la informație. Pe telefon am o bibliotecă întreagă. Deci problema este să vezi ce faci cu acea informație, să o pui în context, să o gândești și în primul rând să-ți pui întrebări. Deci rolul profesorului trebuie să fie unul simplu, socratic, să hrănească întrebările pe care copiii în mod natural le au.“ 
• „În jur de 50% din succesul unui copil ține de școală, de locul în care el s-a născut, de comunitatea respectivă. Este enorm. Este o discrepanță care mă doare. Și pe măsură ce înaintăm, dacă ne uităm la performanțele școlare, deja, de exemplu, în clasa a VIII-a, diferența dintre cele două Românii, să spunem așa, este chiar de două clase. Adică cel din clasa a VIII-a din rural știe cam cât știe cel din clasa a VI-a din urban. E enorm.“
• „Violența în școală e un fenomen, nu sunt toate cazurile mediatizate, dar avem cel puțin un caz pe zi. E un fenomen foarte grav, pe care îl tratăm cu întreaga responsabilitate, încercând să mergem la cauză. Violența înseamnă multe lucruri: înseamnă și bullying, înseamnă și violență în online, înseamnă și cazul de la Bistrița (unde o profesoară a fost rănită cu un cuțit de un elev – n.r.). Acum, una-două, copiii scot cuțitul.“
• „Noi trebuie să gândim un sistem de admitere la liceu în care să nu se joace totul pe o carte, adică pe matematică și română. Poate ar trebui să fie patru probe. Deci matematică și română, normal, să rămână. Dar și ceva din socio-umane și ceva din științe exacte. Plus, haideți să mai scădem presiunea. Adică eu nu pot să joc cartea destinului unui copil pe un singur examen, pentru că pun o presiune psihologică fantastică. Copilul acela poate să aibă o problemă, e bolnav în ziua respectivă sau părinții lui trec printr-un divorț.“
• „Știți care e paradoxul? China, o țară comunistă, are finanțare diferențiată pentru universități. În România, rezistența în sistem este foarte mare. Unele universități sunt legate prin niște fire politice. Baroni locali, tot felul de politiceni angajați acolo normal că nu vor vrea ca universitatea lor să fie plătită un pic mai prost decât universitățile mari, performante. Politizarea asta face foarte rău sistemului de educație, că e la universități, că e la școli. De ce? Pentru că este contrară unui sistem de avansare meritocratic.“
• Ce credeți că ar fi spus Socrate astăzi după botezul PSD? „Ui, Doamne! Socrate era un om simplu, foarte critic la adresa opulenței. Eu cred că el ar fi tăcut”.