VIDEO. Paradisul de la Căcâna

Partidul Social Democrat (PSD) a dovedit, măcar pentru o zi, că deține rețeta de funcționare a unei lumi perfecte. O lume în care intri cu inima deschisă și nu mai ai nevoie de nimic: partidul îți pune șapcă pe cap ca să te apere de soare, îți dă să mănânci, îți toarnă să bei și îți cântă ca să te simți bine. O lume fără griji, unde nu mai există politici monetare, ROBOR sau inflație. Cupoanele de hârtie, inscripționate cu însemnele partidului, sunt singura monedă de schimb și nu se devalorizează niciodată. Un cupon = cinci mici și o bere la halbă.

Acest paradis de o zi a fost instaurat, pe 1 mai 2018, în pădurea Căcâna, aflată la periferia orașului Slatina. Ieri dimineață, PSD Olt și-a binecuvântat toți simpatizanții și a zis: „Iată, vă dăm toată iarba din pădurea Căcâna, toate grătarele cu mici și toate dozatoarele cu bere. Beți, mâncați și simțiți-vă bine!”.

Peste 1.500 de oameni au venit să se bucure de toate acestea și niciunul dintre ei n-a cârtit. Cu toții s-au bucurat că partidul dă, ca în fiecare an, pe degeaba și au strigat cu putere: „Trăiască PSD-u’!”. Și cu toții s-au jurat că mânâncă și beau așa, de amorul artei, dar niciunul nu s-ar lăsa vreodată cumpărat cu un mic și-o bere. Căci, au zis ei, „asta cu micul și cu berea este pentru proști, nu pentru noi!”.

10.000 de mici, sute de butoaie cu bere și zeci de interpreți ai cântecului popular au întreținut paradisul din pădurea Căcâna, iar la microfon s-a amintit, din ceas în ceas, cine a organizat și cine stăpânește județul: „Să felicităm organizația PSD Olt și să nu uităm că anul acesta trebuie să ne distrăm dublu, deoarece anul viitor avem alegeri și legea electorală interzice”.

La orele prânzului, când grătarele sfârâiau cel mai tare, Dumnezeu a venit să se plimbe și el prin paradisul de la Căcâna. Cu cămașă în pătrățele, cu geacă Hugo Boss pe braț și cu chipul vicepremierului Paul Stănescu, pe care cei căzuți în păcat îl mai numesc și baron al județului.

Și Dumnezeu a văzut că toate erau bune și supușii săi erau recunoscători: mâncau, beau și plecau agale din cap atunci când întindeau mâna la salut. După ce i-a binecuvântat, Dumnezeu s-a retras să se odihnească departe de negura grătarelor, nu care cumva să-și îmbâcsească hainele scumpe cu fumul gros al cărnii.

Însă reporterii erau cele mai șirete viețuitoare din pădurea Căcâna. Ei îi îndeamnă mereu pe oameni să muște din fructul cunoașterii pentru că în ziua în care vor mânca li se vor deschide ochii. Și nu vor mai crede în paradisul Dumnezeilor cu geacă de la Hugo Boss.

Așadar, vă ispitim să apăsați play și să deschideți ochii!

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să