Portret de candidat: Nicolae Ciucă, generalul executant

La rubrica „Portret de candidat” ne propunem să aducem în fața cetățenilor informații relevante despre cei mai importanți politicieni care se află în cursa pentru funcția de președinte al României.

Astăzi portretul lui Nicolae Ciucă, propunerea Partidului Național Liberal pentru Cotroceni. Cu puțină experiență în politică, a ocupat totuși în ultimii cinci ani unele dintre cele mai importante funcții în stat: ministru al apărării, premier și președinte al Senatului.

Aproape întreaga sa campanie de prezidențiabil a mizat pe cariera de „ostaș în slujba țării”.

Mitul de „erou” a fost demontat însă piesă cu piesă într-o investigație Recorder.

Acuzat totodată și de plagiat, Nicolae Ciucă a atras numeroase ironii și din cauza greutății cu care se exprimă în public și a frecventelor sale gafe.

Mitul eroului de la Nassiriya

Nicolae Ciucă s-a născut în județul Dolj, iar în 1985 a terminat Liceul Militar din Craiova, apoi Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu, în 1988.

Imediat după Revoluție a ajuns ofițer de stat major, iar în anii 2000 a fost detașat în teatre de operațiuni din Afganistan și Irak. Unele dintre aceste misiuni i-au adus notorietate.

În jurul unei misiuni derulate de batalionul Scorpionii Roșii, condus de Nicolae Ciucă, s-a creat o adevărată legendă, care l-a prezentat pe generalul Ciucă drept singurul comandant care a condus o luptă a Armatei Române după Al Doilea Război Mondial. Totul a pornit de la un documentar inspirat de jurnalistul radioului public Radu Dobrițoiu, cel care avea să-i ajungă și consilier lui Nicolae Ciucă.

Nicolae Ciucă a acceptat acest statut de erou și chiar a participat la documentarul realizat de radioul public despre așa-numita bătălie de la Nassiriya.

Mitul eroului de la Nassirya a fost demontat într-o anchetă Recorder. Generalii italieni care au coordonat trupele NATO trimise în orașul din Irak au explicat că, de fapt, batalionul lui Nicolae Ciucă a acționat în afara Nassiriyei și că membrii săi nu au fost implicați direct în cele mai grele confruntări.

După dezvăluirile Recorder, Nicolae Ciucă și-a nuanțat participarea la bătălia de la Nassirya, nu înainte de a cataloga materialul jurnalistic drept un atac la adresa Armatei Române.

Milioane de euro pentru panouri stradale

De altfel, aproape întreaga sa campanie de prezidențiabil mizează pe cariera de „ostaș în slujba țării”.

PNL a cheltuit peste două milioane de euro din bani publici, după cum dezvăluia site-ul de investigații Snoop, pentru sute de panouri stradale care promovau cartea semnată de actualul candidat la Cotroceni.

Nicolae Ciucă sau „cureaua de transmisie”

Nici măcar simpla înscriere a lui Nicolae Ciucă în PNL n-a fost scutită de controverse: afirmase răspicat în 2018 că nu avea să intre vreodată în politică, însă în 2021 afirmația respectivă a dispărut pentru o vreme de pe site-ul Radio România. În toamna acestui an, DIICOT cerceta încă cele întâmplate. Generalul Ciucă a ajuns senator pe listele PNL în 2020.

Înainte să se înscrie în PNL, chiar după trecerea în rezervă, Nicolae Ciucă a fost pentru un an ministru al Apărării în guvernele Orban și Cîțu. Spune că a făcut-o la rugămintea lui Klaus Iohannis.

Strânsa legătură dintre liderul din acte și cel de facto al PNL s-a manifestat din plin și anul acesta: după mai multe încercări eșuate ale președintelui de a ocupa funcții internaționale înalte, liberalii conduși de Nicolae Ciucă au depus în Parlament o lege care i-ar fi permis lui Klaus Iohannis să candideze pentru un post de senator fără se demisioneze de la Cotroceni. Opoziția PSD a pus capăt și acestei încercări.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să