Prima zi de Parlament, prima zi de golăneală. Băsescu a fost prins în timp ce-i trimitea o poză Elenei Udrea din băncile Senatului

Au intrat noii parlamentari în pâine! Și ce credeți, că s-au apucat de treabă? Haida-de! Își fac selfiuri, se iau după gât, stau la caterincă, îi doare în cur de țară. Băsescu – și el printre ei, așa boșorog cum e, își face poze și trimite la bagaboante. După zece ani ca președinte al țării, “Chiorul” nu se poate dezbăra de putere și se ține cu dinții de carierea politică. Poporul îl dă afară pe ușă, el intră înapoi pe fereastră, obține un amărât de cinci la sută cu PMP-ul și hăhăie la noi de la tribuna Parlamentului. Și îi mai arde și de Elena Udrea, chatuiește cu ea pe telefonul mobil, își trimit poze, mai rău ca elevii de clasa a VI-a care descoperă fluturii în stomac. Astăzi, în prima zi de mandat a noilor parlamentari, Băsescu s-a prezentat la serviciu, zice că să se ocupe iar de problemele țării (de parcă nu ne-a ajuns cât s-a ocupat zece ani). Și așa de tare i-a ars lui de țară că și-a făcut repede o poză pe băncile Parlamentului și i-a trimis-o Elenei Udrea (ea n-a mai intrat, nu mai are mandat). “La școală”, i-a scris Băsescu și i-a dat pe “send” (ce vrăjeală are “Chiorul” în el, se vede că a fost pe vapor). Un fotograf de la News.ro a focalizat de la balcon și a pozat toată tărășenia. L-a făcut de râs, ce să mai! 15589862_1409723402371883_2762083263444213867_n Contactat de presă, Băsescu a dat-o la întors, ce să mai zică și el? “Ea m-a sunat să mă întrebe cum mă simt și eu i-am spus «În bancă, ca la școală»”. Chiar ne luați de proști, domnu’ președinte? Lăsați-o jos, că macăne!

Băse a vrut s-o impresioneze pe Udrea.
Asta e poza cu care Băse a vrut s-o impresioneze pe Udrea.
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să