Principesa și Măgarul: Primarul Savin, de la Bușteni, surprins cu mâna pe fundul Principesei Maria

MOMENT NEPLĂCUT. Una dintre fiicele Regelui Mihai s-a înhăitat cu alde Savin de la Bușteni, cu ocazia Zilei Naționale a României.  A zis să fie doamnă și să marcheze acolo momentul. Nici una, nici două, primarul i-a pus mâna pe dos. Trenul Regal a făcut astăzi o călătorie simbolică de la Sinaia la Sibiu, avându-le la bord pe Principesa Margareta și pe Principesa Maria, două dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai. Atât i-a trebuit primarului Emanoil Savin! Ca un lup nesătul de imagine, în haltă la Bușteni, edilul s-a repezit în prim-plan. El le-a întâmpinat pe cele două mari doamne cu gesturi stângace. Fotografii au surprins chiar momentul în care – deloc protocolar – Savin (fotbalist la bază) îi pune mâna pe moalele trupului Principesei Maria. Iar aceasta, în loc să se întoarcă și să-i dea un dos de palmă, își vede – cu un calm nobiliar – de drum. Primarul Savin se află la al patrulea mandat de când îi cârmuiește cu mână de fier pe locuitorii îndrăgitei urbe din Carpați. El este bine-cunoscut pentru cum se bagă în seamă aiurea cu tot felul de sportivi și de artiști (nimeni nu-i scapă!) cărora le dă teren în localitate, ca să îi exploateze apoi electoral (el l-a primit și pe fiul lui Fidel Castro, căruia, într-o cramă din Bușteni, unul dintre lăutarii săi de casă i-a întocmit o manea). Alde Savin candidează acum și la Parlamentare, fiindcă nu îi mai ajunge. Bineînțeles că e de la PSD. Harfa.ro dezaprobă cu fermitate gestul edilului și îl sfătuiește să încerce pe viitor să se abțină, măcar în fața fețelor regale. Pe de altă parte, nu putem decât să tragem nădejde că primarul n-a intenționat ceva încă și mai grav: să o facă la portofel pe Principesă. Să-i fie rușine, după ce că e porc bătrân, mai e și măgar!

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să