Răspunsurile Recorder la acuzațiile polițistului Godină. Cu explicații și dovezi

În ultimii ani, ne-am obișnuit ca, pe lângă valul de apreciere venit din partea publicului, să gestionăm și insultele, atacurile la persoană și încercările de discreditare îndreptate împotriva redacției Recorder. Însă agresivitatea cu care polițistul Marian Godină încearcă acum ce au mai încercat și alții în trecut ne obligă să venim cu un răspuns, în primul rând din respect pentru publicul nostru. 

Nu știm de ce o face, dar simțim din ce în ce mai des că sunt mulți oameni care caută cu disperare metode de a distruge imaginea și încrederea Recorder. O fac încercând mai întâi să inducă ideea unor jurnaliști aroganți, care se consideră perfecți și care pozează în idoli și în salvatori ai națiunii. E o tehnică de manipulare ieftină, dar adesea eficientă. Nu ne-am dorit niciodată să fim priviți ca idoli sau salvatori și de fiecare dată când am avut ocazia am comunicat asta către public. Există câteva sute de persoane care pot confirma că, în ultima săptămână, la cele trei întâlniri pe care le-am avut cu publicul, am exprimat apăsat această idee: „Nu ne acordați încredere necondiționată pentru că asta ne face rău tuturor! Fiți exigenți cu orice persoană sau entitate care are putere de influență în spațiul public!“

Toți cei care încearcă să proiecteze această imagine asupra noastră nu vor sau nu sunt capabili să înțeleagă că imaginea de salvatori este alimentată nu de noi, ci de eșecul instituțiilor pe care mulți dintre ei le reprezintă. Nu-ți trebuie studii în sociologie ca să înțelegi că nivelul de încredere pe care românii îl au în instituțiile statului este mai jos ca niciodată. Neavând în cine să mai creadă, oamenii caută să se agațe de iluzia că statul poate fi înlocuit de o mână de jurnaliști, de un politician demagog sau de un influencer atotștiutor de pe Facebook. Nu ne bucurăm că suntem percepuți ca salvatori sau ca niște oameni cu puteri supranaturale, pentru că e copleșitor să primești săptămânal sute de solicitări de a rezolva cazuri de corupție, crime, abuzuri judiciare, cazuri de malpraxis etc. 

Din păcate, o echipă de jurnaliști nu poate suplini eșecul unui stat și nu avem niciun motiv să apărăm această imagine greșită care e proiectată asupra noastră. Avem însă toate motivele să apărăm imaginea de jurnaliști onești, care încearcă să-și facă meseria cât mai bine. În cei șase ani de când există Recorder, această imagine ar fi putut fi cu ușurință spulberată din mai multe direcții:

După cum vedeți, n-am dus lipsă de oameni și situații care ne puteau spulbera cu ușurință imaginea de jurnaliști onești, care se străduiesc să-și facă meseria cât mai bine. Îndrăznim, așadar, să înfruntăm și această situație în care un polițist se laudă că ne-a dovedit amatorismul dând un singur telefon în timp ce, după cum s-a exprimat chiar el, „a stat în izmene pe o plajă din Grecia”. E, totodată, un moment potrivit să reiterăm ideea că jurnalismul, așa hulit și disprețuit cum este adeseori, e totuși o meserie și poate fi o capcană să crezi că te poți pricepe să o practici doar pentru că reușești să aduni multe like-uri pe Facebook.

Îl informăm pe Marian Godină că toate informațiile pe care le-a expus (mai puțin cele false, după cum vom arăta în continuare) erau cunoscute de jurnaliștii Recorder cu mult înaintea publicării și putem să dovedim acest lucru cu ușurință. Dacă ne suna să verifice (cum fac jurnaliștii înainte să arunce un articol în spațiul public), i-am fi explicat și dovedit că s-a grăbit cu eticheta de amatori atunci când a afirmat că el a aflat informații mai multe ca noi în timp ce stătea întins pe șezlong.

Da, intuim întrebarea: Și dacă am avut informațiile de ce nu le-am inclus în material, în timp ce Marian Godină a făcut dreptate și le-a pus repede pe Facebook, oferind chiar și acces preferențial celor dispuși să plătească și să le afle mai devreme?

Pentru că nu toate informațiile pe care le afli pe parcursul unei documentări sunt adevărate sau sunt relevante pentru materialul jurnalistic, care trebuie să urmărească în primul rând interesul public. Așadar, meseria de jurnalist presupune și un proces de verificare și filtrare a informațiilor. Asta înseamnă că nu oricine reușește să facă rost de niște informații e capabil să le și transforme în conținut bun de scos în fața publicului. La fel cum nu oricine reușește să-și tragă o cagulă pe față și să ajungă la ușa unui infractor e capabil să-i spargă ușa și să-l încătușeze. Fiecare meserie cu specialiștii ei.

Vom încerca, pe cât posibil, să fim punctuali, deși lista greșelilor și a afirmațiilor false emise de Marian Godină e revoltător de lungă. Și o să prezentăm și dovezi, ceea ce Marian Godină nu a considerat necesar să facă în sprijinul afirmațiilor sale.

1. În legătură cu accesarea ilegală a datelor personale, Marian Godină face mai multe afirmații pe care le expune în investigația sa publicată pe Facebook: spune că nu a fost nimic ilegal, că polițiștii nu aveau oricum ce date personale să-i furnizeze Narcisei Dronca întrucât aceasta știa deja numele agresorului și chiar ea le-a comunicat acest nume când s-a dus la Poliție. Conchide că informațiile prezentate de noi sunt false și că am speculat ca niște amatori. Să vedem!

• În materialul Recorder (pe care nu e foarte clar dacă Marian Godină l-a văzut sau nu) am prezentat o declarație olografă a Narcisei Dronca, datată cu ziua incidentului, în care aceasta spune că a fost agresată de un bărbat, îi menționează numărul de înmatriculare și solicită identificarea acestuia. În altă declarație, aceeași femeie afirmă că bărbatul care ar fi agresat-o a fost identificat în baza de date a Poliției încă din ziua incidentului, chiar în fața ei, și i-a fost arătat pe ecranul calculatorului din sediul Poliției. Nu știm în care dintre cele două declarații spune adevărul, dar în niciuna nu declară că ea le-ar fi spus polițiștilor numele agresorului, așa cum afirmă Marian Godină. Îl rugăm să comunice public dacă el a fost cel care a mințit în articolul de pe Facebook sau femeia în cauză a mințit în declarații. În orice caz, nu găsim argumente care să arate că noi am mințit, așa cum am fost acuzați.
  

• Cu privire la legalitate: Legea 360/2002 (art.43, litera b) spune că polițistului îi este interzis în orice împrejurare să rezolve cereri care nu sunt de competența sa sau nu i-au fost repartizate de șefii ierarhici. În cazul de la Oradea, plângerea femeii nu fusese nici măcar scrisă când s-au accesat bazele de date, cu atât mai puțin repartizată, în condițiile în care repartizarea se face în scris, după înregistrarea plângerii. 
• Cu privire la accesarea ilegală a datelor personale, nici măcar inspectorul-șef Haniș nu a avut curajul să spună că e normal ca o persoană să intre în sediul Poliției și în șapte minute să-i fie dezvăluite datele persoanei pe care o caută. S-a scuzat spunând ceva de o desincronizare de ore. E, totuși, admirabil că, deși aflat în concediu, Marian Godină îi apără pe șefii din poliție mai hotărât (nu neapărat și mai bine) decât reușesc să se apere singuri.
• Cât despre varianta familiei Dronca cu privire la incidentul din parcare, mai merită menționat și faptul că femeia se contrazice de mai multe ori în declarațiile pe care le-a dat în fața anchetatorilor. Într-una din ele spune că a fost amenințată cu bătaia, în alta ține să menționeze explicit că nu a fost amenințată în niciun fel de Paul Filimon. 

2. În legătură cu lecția de jurnalism predată de Marian Godină.

Acesta afirmă, fără nicio reținere, în postarea sa: „O să vă prezint în rândurile ce urmează cazul Bihor, așa cum ar fi putut să o facă jurnaliștii Recorder dacă ar fi fost profesioniști”. Cu alte cuvinte, vă prezint eu adevărul, ca să nu mai înghițiți minciunile unor amatori. Și aici ar fi câteva lucruri de spus:

• Cu aceeași siguranță și aroganță ca în exprimarea de mai sus, Godină spune că practicăm un jurnalism de doi lei pentru că am ascultat o singură tabără și n-am fost în stare să aflăm și alte informații în afară de ce ne-a prezentat tabăra respectivă. Apoi, tot el admite cu euforie că investigația sa se bazează pe varianta care i-a fost prezentată de omul de afaceri Marius Dronca. Nu menționează alte demersuri pe care le-ar fi făcut întru verificarea celor aflate. Îl anunțăm, pe această cale, că am vorbit și noi cu sursa lui zero. Domnul Dronca ne-a vorbit și nouă despre onoare, traume și caracter, ne-a întrebat dacă avem copii și ne-a asigurat că e un om cinstit. Există două diferențe: una este că în afară de a-l asculta noi i-am mai pus și întrebări (la care în general a răspuns cu nu comentez) și a doua este că am mai consultat și alte surse de documentare.
• Conform acestor surse (documente și mărturii) Marius Dronca a sunat nu unul, ci doi amici din poliție pentru a căuta informații despre Paul Filimon. Al doilea, cel pe care Marian Godină a dorit probabil să îl omită se numește Mugurel Laviniu Poinar și este șeful Brigăzii de Combaterea a Criminalității Organizate (BCCO) Oradea. Acesta admite, în declarația din dosar, că are o relație veche de prietenie cu Marius Dronca. Cei doi au vorbit la telefon de trei ori înainte ca soția omului de afaceri să ajungă la sediul poliției și să fie așteptată la ușă de șeful Serviciului de Proximitate. Dacă aflase numărul de telefon al polițistului de la un vecin și nu voia altceva decât ca soția sa să depună plângere la Poliție, ca orice cetățean, ne întrebăm cu ce scop i-a sunat Marius Dronca, de mai multe ori, pe prietenii săi din Poliție. L-am întrebat și pe el, dar a refuzat să comenteze.
• Totodată, îl rugăm pe Marian Godină să ne spună dacă Mugurel Laviniu Poinar, șeful BCCO Oradea și prieten bun cu Marius Dronca, se află sau nu într-o strânsă relație de prietenie și cu unul dintre nașii săi. Și dacă asta i-a influențat în vreun fel investigația efectuată din concediu.
• În postarea de aseară, cea pusă și pe Patreon pentru donatorii săi, Marian Godină spune că omul de afaceri a aflat numărul de telefon al polițistului Filimon de la un amic polițist. Ciudat este că în declarația din dosar Marius Dronca spune altceva: și anume că a aflat numărul de telefon de la un vecin al lui Paul Filimon. Ne întrebăm oare cine minte, Marius Dronca sau Marian Godină?

3. În legătură cu capacitatea de înțelegere a lui Marian Godină.

La una dintre numeroasele postări pe subiectul Recorder, Marian Godină lasă în comentarii fotografia unei hotărâri din instanță și un comentariu sugestiv: „Asta era publică, dar Recorder n-a văzut-o”. Îl felicităm că el a văzut-o, dar e păcat că cine i-a trimis-o nu i-a și explicat ce conține. Altfel nu putem înțelege cum a ajuns să se laude cu documente cu care îi pun în lumină propriile neadevăruri. Îi explicăm noi.

Documentul arată următoarele: Narcisa Dronca și-a retras plângerea în care îl acuza pe Filimon că ar fi scuipat-o și ar fi amenințat-o în parcare, iar procurorul de caz a clasat dosarul ca urmare a acestei retrageri. Filimon a făcut plângere împotriva ordonanței de clasare și astfel s-a născut acest dosar.

Instanța a stabilit că, odată retrasă plângerea împotriva sa, Filimon nu poate cere continuarea procesului penal pentru că nu a avut calitatea de inculpat sau suspect (cercetările procurorului vizau doar fapta, nu și persoana) și a respins contestarea polițistului.

„Ca urmare a retragerii plângerii, practic nu se poate stabili nici vinovăția și nici nevinovăția presupusului făptuitor”, a spus instanța.

Astfel, printscreen-ul pe care l-a publicat arată doar determinarea lui Paul Filimon ca episodul din parcare să fie tranșat într-o sală de judecată și nicidecum nu reprezintă vreo probă împotriva acestuia. Oricum, ce n-a tranșat instanța, a reușit să tranșeze Marian Godină direct de pe plajă, afirmând cu toată hotărârea că da, polițistul a scuipat-o pe femeie. Iar decizia definitivă pronunțată de polițistul Godină a fost preluată de mai multe site-uri de știri și răspândită în social media.

De menționat ar fi și faptul că, în fața instanței, avocatul Narcisei Dronca face referire la o altă speță, în care Paul Filimon ar fi „lovit, pus la pământ și scuipat o persoană”. În acel dosar, însă, Paul Filimon a fost parte vătămată, cel care l-a acuzat fiind ulterior condamnat definitiv la un an și trei luni de închisoare pentru mai multe fapte, inclusiv pentru acte de agresiune împotriva lui Filimon, în timp ce acesta își exercita atribuțiile de lucrător de poliție, după cum o arată informațiile și documentele de pe portalul de jurisprudență.

În orice caz, trebuie să admitem că tehnica de manipulare e destul de eficientă: arunci o hotărâre judecătoarească pe Facebook, insinuezi ca e de rău și te bazezi că, fiind duminică, prea puțini vor depune efortul s-o și citească.

4. În legătură cu absența polițistului Filimon de la serviciu.

Marian Godină ne acuză că am omis niște informații esențiale pentru a favoriza una din tabere. Spune că, în momentul incidentului din parcare, Paul Filimon ar fi trebuit să se afle la serviciu și ne somează să răspundem dacă în prezent e cercetat pentru că s-a pontat în weekend fără să fie prezent. La a doua întrebare chiar nu înțelegem ce relevanță are pentru materialul nostru, de aceea nici n-am inclus-o. La prima lăsăm mai jos un document care arată că polițistul nu trebuia să fie la serviciu în momentul incidentului. 

5. În legătură cu inventarea unei afirmații ca să-ți întărești argumentația.

Un exemplu punctual. Mărunt, dar totuși semnificativ:

• „Poate ne explică Recorder ce înseamnă «cunoscut»”, spune Marian Godină acuzând că l-am pus intenționat într-o lumină negativă pe Marius Dronca numindu-l „cunoscut om de afaceri”. Putem explica ce înseamnă cunoscut, dar problema e că, deși am mai verificat o dată, nu l-am folosit nicăieri în materialul video. Am folosit cuvântul „influent”. Dacă insistă, îi putem explica lui Marian Godină diferența dintre cele două.

• Și încă ceva: Marian Godină spune că Marius Dronca e un simplu cetățean, necunoscut în Oradea, și afirmă că sintagma „cunoscut om de afaceri” e o „minciună marca Recorder”. Și, totuși, dacă noi nu am folosit niciodată această sintagmă, afirmația lui Marian Godină ce este?

6. În legătură cu existența martorilor la incidentul din parcare

Marian Godină spune și aici un neadevăr: „Jurnaliștii Recorder au trecut repede peste eveniment afirmând că n-au existat martori”. Nici această afirmație nu există în materialul nostru. Dar e adevărat că nu ne-am aplecat în mod deosebit asupra incidentului din parcare pentru că nu asta era miza demersului nostru jurnalistic. Am prezentat variantele celor două părți implicate și am ales să nu menționăm declarațiile martorilor deoarece nu ne-au lăsat impresia că lămuresc incidentul, ci îl fac și mai neclar, generând o situație în care unele dintre afirmațiile lor sunt infirmate în declarații chiar de femeia care s-a declarat agresată. E vorba de două angajate ale unui magazin din apropiere, cu care omul de afaceri Marius Dronca a luat legătura chiar în ziua evenimentului.

Nu ne-am propus ca într-un material video de 50 de minute să stabilim dacă un cetățean a scuipat un alt cetățean. Când apar astfel de comportamente, Poliția are proceduri pentru descoperirea adevărului. În cazul de la Oradea, ancheta corpului de control intern cu privire la incidentul în care a fost implicat polițistul Filimon a constatat „manifestarea unui comportament neadecvat în societate“ și a dispus inițial: „luarea de măsuri proactive de reprelucrare a unor prevederi din Legea 360/2002 și a Codului de etică și deontologie profesională a polițistului“.

Ulterior a fost dispusă clasarea cauzei:

Facem precizarea că și în situația în care ar fi existat probe audio-video din momentul în care polițistul scuipă respectiva femeie, demersul nostru jurnalistic nu s-ar fi oprit. Comportamentul josnic al unui polițist nu trebuie sancționat instituțional prin măsuri ilegale. Or, în cazul de la Oradea, în urma presupusului comportament neadecvat, polițistului Filimon i-au fost expuse datele personale (împreună cu cele ale membrilor familiei sale), a fost presat de superiori să renunțe la stabilirea adevărului și fost trimis la un control psihiatric fără nicio explicație.  

7. În legătură cu telefonul de împăcare pe care polițistul Filimon l-a dat în ziua de Paște. 

Marian Godină afirmă „[Filimon] nu le-a zis jurnaliștilor că tocmai el a fost cel care l-a apelat telefonic pe omul de afaceri, in ziua de Paște, vorbindu-i în dodii despre sărbătoarea Paștelui și bătând spre o împăcare, întrucât la acel moment femeia nu își retrăsese plângerea împotriva lui. Ia ziceți, jurnaliștilor de investigații complexe, acest detaliu nu vi l-a spus Filimon? Nu ați reușit să îl aflați în «atâtea luni de muncă»? Nu de alta, dar eu am aflat asta stând în izmene pe plajă“.

Marian Godină spune aici mai multe neadevăruri. Paul Filimon ne-a vorbit despre acest dialog din preajma Paștelui, dar n-am considerat că e relevant pentru materialul nostru. În acea convorbire, Paul Filimon nu bate spre o împăcare interesată, așa cum în mod mincinos afirmă Marian Godină. La momentul respectiv, aprilie 2022, Narcisa Dronca își retrăsese de mai bine de o lună atât plângerea disciplinară, cât și pe cea penală. Dovada se găsește mai jos și consemnează încă o afirmație mincinoasă a polițistului Godină, care afirmă fără dubii că la momentul convorbirii femeia nu-și retrăsese plângerea. Despre ironiile grosolane cu care Marian Godină însoțește aceste falsuri, n-avem niciun comentariu, dar constatăm cu regret că și-a pierdut și umorul.

8. În legătură cu riscul de a avea certitudini.

Marian Godină afirmă cu hotărâre că Marius Dronca n-a fost niciodată în biroul inspectorului-șef: „La fel de falsă e întâlnirea cu inspectorul șef, întâlnire care nu a avut loc niciodată, poate doar în mintea lui Filimon. Nu apare în registre pentru că nici nu a intrat vreodată”. Câteva aspecte care pot fi utile:

• Noi n-am îndrăznit să dăm un verdict cu privire la acest moment, ci, așa cum obișnuiesc jurnaliștii, am prezentat informațiile pe care le-am avut și am cerut părerea părților implicate. Atât inspectorul-șef Haniș, cât și omul de afaceri Marius Dronca au încercat să evite întrebarea.
• La discuția dintre inspectorul-șef și Paul Filimon, din bucătăria IPJ Bihor, a mai existat și o a treia persoană. E vorba de Sorin Indrieș, superiorul direct al lui Filimon. În fața anchetatorilor, Indrieș a declarat că inspectorul-șef a menționat prezența omului de afaceri în biroul său, în acea dimineață.
• Această controversă putea fi cu ușurință lămurită dacă se consultau camerele de supraveghere, însă din păcate ele au fost șterse, cu toate că Paul Filimon ceruse consultarea lor când imaginile erau încă disponibile.
• Pe baza acestor informații, n-am putut afirma că omul de afaceri a fost în birou, ci am ridicat niște întrebări. Marian Godină a îndrăznit, totuși, să dea un verdict: omul de afaceri nu a fost în biroul inspectorului-șef. Are cineva nevoie de dovezi?

9. În legătură cu clasarea plângerii de abuz în serviciu făcută de Paul Filimon la adresa inspectorului-șef.

De ce am omis-o?, ne întreabă Marian Godină, insinuând că am avut un interes ascuns și că ne-a dat încă o lovitură decisivă. Putem admite că nu înțelege un proces de documentare și că, în acest caz, el a preferat să verse la grămadă toate informațiile care i-au parvenit.

Informația pe care am omis-o poate fi, totuși, explicată aici. Pentru cei care au răbdare, e important de citit acest fragment din motivarea procurorului care a dispus clasarea:

Și acum câteva explicații:

• Dosarul trimis de Parchet către Poliție pe data de 15.03.2022 este chiar dosarul în care se adunaseră plângerile făcute de Paul Filimon pentru acces ilegal în bază de date, amenințare și alte acuzații. Se afirmă în motivare că dosarul a fost înregistrat de IPJ Bihor pe 30.03.2022 și dat în lucru pe 04.04.2022, iar procurorul spune că durata de 15 zile scurse între trimiterea de către Parchet și înregistrarea de către Poliție nu-i poate fi imputată inspectorului-șef. Face această precizare deoarece termenul legal de înregistrare este de patru zile, iar în acest caz a fost depășit în mod flagrant.
• În dosarul venit de la Parchet se afla și o solicitare a lui Paul Filimon de a fi consultate camerele de supraveghere de la intrarea în sediul IPJ Bihor, iar termenul de păstrare a imaginilor de pe camere este de minim 30 de zile. Filimon solicita imaginile din 23 februarie 2022, pentru a dovedi dacă omul de afaceri a intrat sau nu în sediul inspectoratului fără a fi înregistrat în evidențe. Dosarul a plecat de la Parchet pe 15 martie 2022, deci imaginile nu fuseseră șterse. Cumva, nu se știe cum, pentru că nici procurorul care a dat clasare nu ne lămurește, înregistrarea dosarului a fost întârziată timp de 15 zile, adică mult peste termenul legal. Previzibil sau nu, când dosarul a fost înregistrat într-un final, imaginile nu mai existau, pentru că fuseseră șterse automat de pe server
• Și încă un detaliu: Inspectorul-șef Alin Haniș este înregistrat în data de 22 martie 2022 în timp ce îl sună pe subalternul său Paul Filimon și îi comunică, amical, că au sosit la Control Intern plângerile penale, „să vedem cum facem poate scăpăm de ele”. Deci inspectorul-șef știa că dosarul de la Parchet venise deja, dar părea că nu e nicio grabă să fie înregistrat, pentru că încă se căutau soluții. Cam atât despre clasarea acuzației de abuz în serviciu la adresa inspectorului-șef.

10. În legătură cu telefonul pe care i l-am dat lui Marian Godină. În postările sale de Facebook, Marian Godină s-a arătat deosebit de ofensat de faptul că un jurnalist Recorder a îndrăznit să-l contacteze și solicită public să explicăm motivul. Explicăm:

• Joi seara, după ce deja făcuse o postare pe contul său de Facebook, spunând că am fost păcăliți și că nu ne-am făcut temele, Marian Godină a postat un comentariu și pe pagina noastră de Facebook. Comentariul a fost scris la postarea în care am publicat informația că avocata care l-a reprezentat în instanță pe Paul Filimon a primit un telefon de amenințare. În acel comentariu, Marian Godină lăsa de înțeles că știe cine se află în spatele telefonului și insinua că avocata și-a înscenat telefonul de amenințare pentru a-și face publicitate. Întrucât comentariul ni s-a părut neclar și pentru că lăsa impresia că autorul ar deține informații pe care noi nu le avem, am decis că e util să-l sunăm și să-l întrebăm ce a vrut să spună mai exact cu acel comentariu.
• E important de precizat că dialogul a început pe un ton cât se poate de respectuos, iar prima întrebare adresată lui Marian Godină a fost dacă putem să-l deranjăm pentru câteva minute. N-a părut ofensat în vreun fel de această întrebare și a răspuns că da. Apoi l-am întrebat ce a vrut să spună mai exact cu acel comentariu și dacă are informații pe care noi nu le știm în legătură cu acel telefon de amenințare.
• Ne-am lovit de un zid de auto-suficență și aroganță: “N-am dreptul să-mi spun părerea? De ce nu m-ați sunat când v-am lăudat? Mă sunați doar când nu vă convine ce spun?“. I-am spus că e liber să-și exprime orice părere, inclusiv părerile critice la adresa materialelor noastre, dar e util să prezinte și argumente pentru că e o persoană cu influență în spațiul public. Și singurul argument pe care i l-am cerut a fost în legătură cu afirmația făcută în acel comentariu. L-am întrebat de unde știe că avocata și-a înscenat apelul pentru a-și face publicitate. Ne-a spus că asta e părerea lui. L-am întrebat dacă i se pare în regulă să facă o insinuare atât de gravă la adresa unei persoane pe care nu a cunoscut-o niciodată. A zis că astea nu sunt întrebări și dialogul s-a învârtit în cerc. Discuția s-a încheiat amiabil, concluzionând că e dreptul lui să aibă păreri chiar și neargumentate și că nu înțelegem motivul pentru care a ales să facă acea insinuare fără să aibă vreo dovadă.
• Marian Godină ne-a specificat foarte clar că vrea ca discuția să rămână off the record și i-am confirmat că așa va fi. Am fost surprinși să vedem că această discuție pe care am considerat-o împreună ca fiind off the record a fost expusă acum public și în amănunt de către Marian Godină.

La momentul la care redactăm aceste rânduri, mai multe publicații de știri titrează: „Marian Godină a demascat minciunile Recorder“. Iar sute de mii de oameni sunt expuși, în social media, unor astfel de titluri. Am fi cu adevărat naivi să credem că respectivele publicații vor prelua și rândurile de mai sus, corectând ceva din verdictele tăioase pe care deja le-au pus. Nu am scris acest lung text pentru redactorii care exultă la ideea știrilor create din postări de Facebook. Am făcut acest efort justificativ din respect pentru oamenii care vor să înțeleagă cum luăm deciziile pe parcursul unei documentări și de ce considerăm că un caz precum cel al polițistului Filimon merită să fie cunoscut de către public. Vom continua să expunem abuzurile din instituțiile statului, indiferent de atacurile care vor urma.