Reacția Patriarhiei la predica lui Ilie Toader: „E rezultatul unei crize personale. Aceste cazuri sunt extrem de rare”
După ce articolul „Întâia predică a unui preot ateu”, publicat ieri pe Recorder, a stârnit un mare interes în rândul cititorilor, Patriarhia Română a ținut să-și prezinte punctul de vedere. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a explicat cum se poziționează Biserica în fața celui mai răsunător caz de apostazie din ultimele decenii. Bănescu a comentat temele importante pe care Ilie Toader le-a expus în monologul publicat pe Recorder:
Demisia din preoție
Eu pun decizia domnului Toader, pe care o respect, pe seama unei crize personale, sufletești, pe care o traversează. O criză în urma căreia a luat o decizie spre binele său și al foștilor săi enoriași, de vreme ce nu se mai regăsea pe pozițiile unui adevărat preot. E o experiență pe care și celelalte Biserici au traversat-o, sunt foarte mulți foști preoți catolici care au ales să plece din cler… În spațiul ortodox asta s-a întâmplat foarte rar, iar cazul despre care vorbim este un caz explicabil, din perspectiva mea, prin criza pe care o traversează domnul Toader. Domnia sa a ajuns la o viziune asupra lucrurilor provocată de o experiență interioară foarte profundă. În unii oameni, la un moment dat, se surpă ceva.
Relația preotului Toader cu enoriașii săi
Nimeni n-a contestat reputația sa și relația bună pe care fostul părinte Toader a avut-o cu enoriașii. E un atașament care s-a clădit în anii în care a fost preotul lor, e de înțeles lucrul acesta. Despre domnul Toader nu pot spune decât că mi-a făcut impresia unui om fin, un om care cu siguranță a fost agreat de comunitatea în care a slujit. Dar motivele pe care domnul Toader le-a invocat pentru ieșirea din cler sunt motive personale. Pe mine m-a frapat lipsa de substanță teologică și culturală. A afirma că creștinismul se întemeiază pe niște iluzii este o enormitate. Fostul părinte Toader mărturisește că a aflat abia în America, deși este doctor în teologie, că Sfânta Euharistie nu ar fi întemeiată de Mântuitorul Isus Hristos. Și un elev de seminar știe că cina pascală din Vechiul Testament conținea azimă și vin, iar primii creștini au moștenit aceste lucruri, Isus și apostolii au trăit în mediul iudaic. Mântuitorul Isus a instituit Sfânta Euharistie la ultima cină pe care a împărtășit-o cu apostolii. A rostit niște cuvinte care sunt cuvinte întemeietoare ale Sfintei Euharistii. Adică, referindu-se la vin, a spus „luați, beți, acesta este sângele meu”. În asta constă misterul Euharistiei, sunt cuvintele spuse de Dumnezeu însuși.
Biserica își asumă proiecte megalomanice într-o țară măcinată de sărăcie
Bineînțeles că, luate ad litteram, aceste cuvinte ale fostului părinte Toader sunt absolut respectabile. Evident că Biserica nu trebuie doar să construiască în plan văzut, trebuie să construiască și în planul nevăzut, ceea ce se și întâmplă. Domnul Toader a uitat să spună că Biserica este implicată social într-un mod foarte profund. Există la nivelul Patriarhiei Române aproape 800 de așezăminte sociale, filantropico-sociale, asta înseamnă orfelinate, case de bătrâni, așezăminte pentru femei abuzate, cantine sociale, așezăminte medicale. Toate aceste lucruri există.
Catedrala Mântuirii Neamului e un proiect menit să hrănească orgoliile conducerii BOR
Aici avem părerea domnului Toader față în față cu părerile foarte multor oameni din Biserică, care donează zilnic pentru ridicare catedralei. Ar trebui să se intereseze câți oameni au donat pentru catedrală, câți doresc ridicarea acestei catedrale. Domnia sa intră în conflict pe tema catedralei cu însuși Mihai Eminescu, cu Regele Carol I, cu toată elita intelectuală și bisericească din ultimii 150 de ani. Întreaga noastră elită, atât culturală cât și bisericească, a dorit ridicarea unei catedrale dedicate eroilor poporului român. Această catedrală nu este a Patriarhului Daniel, nu este a sinodului actual, este dedicată tuturor eroilor neamului românesc de după Războiul de Independență.
Crizele de conștiință ale preoților din Biserica Ortodoxă Română.
Nu ne temem absolut deloc că ne vom confrunta cu un val de cazuri asemănătoare. Există cazuri de apostazie, cum se numește ieșirea din credință, în toată istoria Bisericii. Aceste cazuri sunt extrem de rare și evident nu pot fi oprite. A fi preot nu e o meserie, adică nu e vorba de o opțiune strict profesională, a fi preot e o misiune pe care dacă simți că nu o mai poți duce la capăt, evident că te poți retrage. Dar este trist, eu cred că fostul părinte Toader poartă încă în suflet foarte multe lucruri care țin de ceea ce a studiat, de ceea ce a trăit ca preot. Experiența preoției este una decisivă, ții sufletele oamenilor pe care îi întâlnești în mâna ta. Uneori, aceste suflete atârnă, poate, prea greu pentru unii și dacă fostul părinte Toader a făcut acest pas, înseamnă că Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta. Și totuși sper ca domnia sa să rămână aproape de Biserică. Nu cred că și-a propus să părăsească Biserica, nu cred că a abdicat de la statutul de creștin, cred că a abdicat doar din statutul de cleric.
Decalajul dintre reprezentanții Bisericii și societate
Un discurs mai deschis cu siguranță e necesar și pledăm pentru înnoirea limbajului, pledăm pentru deschiderea discursului preoților către omul de astăzi. Preoții trebuie să țină cont de urgențele spirituale ale omului contemporan, trebuie să țină cont de agenda acestui om contemporan. Evident că nu trebuie să mai rostim predici într-un limbaj de lemn, predici dogmatice, predici al căror conținut rămâne inaccesibil oamenilor. Preoții au datoria să țină pasul cu omul pe care îl păstoresc. Cred că în ultimii ani a existat o îmbunătățire în acest sens, dar nemulțumirile multora dintre cei din biserică pot fi împărtășite. Nu peste tot s-a consumat această deschidere, este loc de mai bine permanent. Înnoirea limbajului cărților de cult este, însă, o realitate, limbajul lor a fost înnoit. Înnoirea din punct de vedere pastoral este o necesitate în fiecare biserică, nu doar în cea ortodoxă. Pulsul societății ne spune lucrul acesta.
Nevoia unei reforme în Biserica Ortodoxă Română
Nu se pune problema unei reforme la nivelul conținutului învățăturii creștine, care e una imuabilă și stabilă, ci se pune problema înnoirii pastorației, adică pastorația se poate face astăzi și prin mijloace online, limbajul trebuie înnoit. Reforma nu poate fi niciodată de natură liturgică și dogmatică, tocmai prin asta Biserica Ortodoxă este o biserică foarte intens căutată, pentru că a păstrat cu rigoare patrimoniul său liturgic. Avem liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur care datează încă din secolul IV. Această liturghie nu trebuie modificată, pentru că tocmai prin asta se arată autenticitatea ei. Omul de astăzi caută deschidere din partea Bisericii în sensul că Biserica trebuie să se aplece spre el, să-l asculte, să-i dea răspunsuri care să-l liniștească atunci când este tulburat. Limbajul preoților trebuie să fie înțeles de toată lumea care este în biserică. Preoții au datoria să traducă tuturor celor care nu au cultura religioasă necesară, să traducă toate lucrurile acestea care se consumă în timpul slujbelor.
