Record greu (dacă nu imposibil) de egalat: elevii teleormăneni au acumulat într-un an 1.615.017 absențe

TELEORMAN, RUȘINEA ȚĂRII. Raportul anual pe învățământ este, în fiecare an, un moment dureros pentru județul Teleorman. Este momentul în care teleormănenii se văd nevoiți să recunoască, pentru a câta oară, că sunt cei mai proști din țară. Anul acesta, pe lângă faptul că Teleormanul și-a păstrat ultimul loc în topul pe județe la promovabilitatea examenului de Bacalaureat, s-au înregistrat noi și noi recorduri. Cel mai important: Teleormanul a atins o culme la capitoul absențe: au fost 1.615.017 absențe în învățământul preuniversitar teleormănean! În marea lor majoritate, acestea sunt nemotivate. Dar nu asta contează. Contează că la teleormăneni nu le place școala neam. Cele mai multe absenţe au fost cumulate de elevii din învăţământul liceal: 866.514. Mai puneți la acestea și cele 101.247 de chiuluri ale elevilor de la seral. Cei din clasele V-VIII au și ei o frumoasă felie de  431.299 de absenţe. Ăia mici, din clasele 0-VI, au chiulit și ei, în total, de peste 210.000 de ori. Chiulesc încă din clasa 0, fraților, îi doare-n cur! Au fost peste 300 de exmatriculări din cauza absențelor, iar 2.000 de elevi teleormăneni au rămas repetenţi în anul şcolar 2015-2016. Asta este, oameni buni! Nu râde lumea de teleormăneni degeaba. Râde că sunt proști și nu le place cartea. Harfa.ro își asumă gravitatea acestor afirmații și propune reintroducerea pedepsei cu bătaia pentru haimanalele astea tinere din Teleorman. Dar cine să-i bată? Că mai marii județului sunt mulțumiți de cum merg treburile. Păi da! Duminică sunt alegeri și să vedeți ce frumos o să fie. Nu se vor înregistra absențe, nu e voie!

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să