Revolta polițiștilor: „Când un infractor ca Vâlcov face bugetul, normal că nu dă niciun ban pentru noi”

După doi ani de guvernare în care a jonglat cu creșteri salariale și cu iluzia unei prosperități nesfârșite, coaliția PSD-ALDE a ajuns unde era de așteptat să ajungă: în acest început de februarie, cu prea puțini bani în buget și prea multe promisiuni pe care ar trebui să le onoreze.

După revolta primarilor din marile orașe, polițiștii și angajații din penitenciare au ieșit astăzi în stradă pentru a cere măriri de salarii și condiții de muncă mai bune. S-au declarat păcăliți și au recunoscut că privesc cu jind la indexările primite de alte categorii profesionale: „La Sănătate au mărit, la Învățământ au mărit, iar pe noi ne-au lăsat așa. Bineînțeles! Doar nu vă așteptați ca infractorii să țină cu polițiștii!”.

Protestul a început în fața Ministerului de Interne, de care aparțin polițiștii, și a continuat la Ministerul Justiției, instituție în subordinea căreia se află angajații penitenciarelor. Aceștia din urmă consideră că, în loc să se gândească la ordonanțe de amnistie și grațiere, guvernanții ar trebui investească mai mult în sistemul de detenție din România, începând de la salarii și continuând cu refacerea penitenciarelor.

În total, au fost câteva sute de persoane înarmate cu pancarte și vuvuzele. Am mers acolo și am încercat să aflăm care sunt principalele lor nemulțumiri:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.