România needucată. Reportaj pe ulițele copiilor care au abandonat școala

Zilele acestea, rețelele sociale s-au umplut cu fotografii de la serbări de final de an, în care părinții și copiii zâmbesc plini de mândrie și optimism, bucuroși că au terminat cu bine anul școlar. Profesorii au tras linie, au încheiat mediile și se pregătesc de vacanța mare. Președintele României a apărut și el în public, vorbind către țară din mijlocul unor elevi. Așa arată România educată.

Însă mai există și o altă Românie. Cea a copiilor care s-au pierdut pe drum și care-i obligă pe profesorii din mediul rural să facă și un bilanț paralel: cel al elevilor care au abandonat școala.

Împinși de sărăcie și de lipsa de interes a autorităților sau ținuți captivi de mentalitatea părinților, sute de mii de elevi au renunțat la școală în ultimii ani. România este pe primul loc în Uniunea Europeană la rata de părăsire timpurie a școlii, cu un procent de 15%.

Am fost în câteva comunități care se confruntă cu o rată ridicată a abandonului școlar pentru a înțelege cum trăiesc și ce-i ține departe de școală pe acești copii. Am întâlnit cadre didactice care depun eforturi pentru a nu-și pierde elevii pe parcursul anului, dar care se simt dezarmate că statul nu are o politică coerentă pentru reducerea acestui fenomen.

Așa arată România needucată:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.