România. Portret la 100 de ani

De 1 Decembrie, ne-am răspândit prin țară să vedem cum arată România în ziua când împlinește 100 de ani.

Am văzut, pe străzile din Alba-Iulia, oameni care nu se mai întâlniseră niciodată, dar care se îmbrățișau ca și cum s-ar fi cunoscut de-o viață, uniți de un patriotism simplu și firesc. Nu „cu cine-ai votat?“, nu „cu ce echipă ții?“, nu „ce salariu ai?“. Doar „de unde ești?“. Oameni din Cernăuți, Mangalia, Timișoara, Buzău, București – bucuroși de cunoștință.

Am văzut politicieni preocupați să facă băi de mulțime și să joace hora unirii doar ca să dea bine pe camere.

Am văzut primari considerând că țara le ține de cald copiilor pe care i-au forțat să se îmbrace în ie la minus zece grade.

Am văzut oameni șocați că li se ia porcul din bătătură chiar de Ziua Națională.

Am văzut copii privind cu încântare cum oamenii mari fluturau drapele în culorile țării lor. Am văzut pensionari triști, pentru care ziua de 100 de ani a fost doar o altă zi din calvarul vieții lor.

Am văzut oameni demni și oameni umili, într-o Românie împărțită între speranță și deznădejde.

Așa arată România la 100 de ani:

Reporteri: Iulia Marin, Laurențiu Ungureanu, Andrei Udișteanu, David Muntean, Alexandra Șerban, Alina Păduraru, Mircea Barbu, Mihai Voinea, Cristian Delcea.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să