Securitatea națională și securitatea „genunchelui”

După câțiva ani de scandaluri, confuzie și presiune socială, politicienii noștri par să-și recapete pofta de titluri academice. Se întorc, încet-încet, în fața comisiilor doctorale pregătite nu să le verifice cunoștințele, ci să-i complimenteze și să-i felicite pentru „activitatea științifică”. Un teatru prost care se ține de zeci de ani departe de ochii curioșilor și care se sparge ca un balon de săpun când cineva din exterior apare să strice această șaradă care produce eminențe științifice pe bandă rulantă.

Recorder a participat marți, 11 iulie, la susținerea tezei de doctorat realizate de fostul ministru al Educației, Liviu Marian Pop, în cadrul Școlii Doctorale a Academiei de Poliție. Legea spune că astfel de ședințe sunt publice (cine ar vrea să ascundă că tocmai a revoluționat un domeniu de cercetare?!), însă cei din comisie au fost foarte deranjați să vadă că există jurnaliști în sală: s-au opus înregistrării video, au făcut amenințări voalate și, într-un final, au amânat acordarea titlului de doctor după ce jurnalista Emilia Șercan a afirmat că lucrarea lui Pop are elemente de plagiat.

Înainte de apariția acestor acuzații, ședința s-a ținut într-o atmosferă de prietenie și bună înțelegere între candidat și comisia care avea misiunea să-l evalueze. Titlul de doctor era ca și acordat (doctor în securitate națională!).

Toate examenele cu note maxime!

Liviu Pop a apărut în sală sprijinindu-se într-o trainică pereche de cârje și fiind nevoit să admită că, înainte de a stăpâni problemele de securitate națională, are dificultăți cu securitatea propriului trup.

“În primul rând, îmi cer scuze că sunt nevoit să stau jos”, a spus Pop. “Nu am crezut, acum două luni de zile, când am efectuat o intervenție chirurgicală la ligamentul genunchiului stâng, că un stafilococ de piele va migra exact în operație și îmi va periclita securitatea genunchiului. Am suferit încă o intervenție chirurgicală și, din păcate, cred că urmează a patra după cele trei”.

Din comisia care îl examinează astăzi fac parte nume grele ale mediului academic: Țuțu Pișleag, coordonatorul tezei, Adrian Iacob, rectorul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Științe Economice, profesorul George Țical, din cadrul Academiei de Poliție și, în fine, profesorul Ioan Crăciun din partea Universității Naționale de Apărare. Cu toții sunt sincer impresionați de suferința fizică a candidatului și îi permit să susțină lucrarea din poziția șezut, cu cârjele aproape.

Şedinţa se deschide cu o informare a lui Adrian Iacob care ne spune că Liviu Pop a fost înmatriculat la 1 octombrie 2014 în Academia de Poliţie şi adaugă: „Vreau să vă spun că dumnealui a prezentat proiectul de cercetare științifică într-un mod foarte bun şi a susținut, de asemenea, toate examenele cu note maxime”.

Academia politicienilor studioși

Iacob este rectorul Academiei de Poliție, instituție foarte prietenoasă cu politicienii silitori și puși cu burta pe carte. Aici și-au încununat cariera științifică personaje precum Cătălin Voicu, Florentin Pandele și Robert Negoiță. Doctori toți trei! De asemenea, tot la Academia de Poliție și-a luat licența (după efectuarea cursurilor de zi la Universitatea Ecologică) ministrul Carmen Daniela Dan, absolventă de studii juridice.

Așa că rectorul Iacob știe cum să pună problema și preferă să prevină, încă de la început, eventualele sincope ale candidatului Liviu Pop: „Domnule doctorand, pentru faptul că eu cred că aveți și emoții și pentru că înțeleg că ați suferit și o intervenție chirurgicală, o să vă rog să faceți prelegerea de jos și să ne spuneți elementele esențiale și datele pe care le-ați studiat din teza de doctorat Migrația forței de muncă. Implicații asupra securității naționale”.

Întrebăm dacă putem filma susținerea tezei, având în vedere că legea încadrează astfel de ședințe la evenimentele cu caracter public. Solicitarea noastră îl enervează însă pe coordonatorul tezei, Ţuţu Pişleag, care ne pune în vedere că nivelul științific al momentului va fi atât de ridicat încât nu se poate imortaliza pe gratis: „Din perspectiva mea, o teză de doctorat este și o dezbatere științifică, este și o comunicare științifică. Evident că anumite informații pe care le vom spune exced nivelului de doctorat. În acest context, n-aș fi de acord, pentru că pe unde merg, la diferite conferințe, și sunt invitat, uneori o fac gratuit, cum o fac la Academia de Poliție, în altă parte o fac pe bani. Dacă erați inspirați, negociam un contract.”

Nefiind inspirați, ne-am mulțumit doar să ascultăm dezbaterile de înalt nivel științific care aveau să urmeze.

Liviu Pop a început prin a descrie conţinutul tezei sale de doctorat, în vreme ce, în spatele comisiei, rula o prezentare în PowerPoint menită să îl ajute. Fostul ministru e într-adevăr emoționat! Îşi caută mult timp cuvintele, se bâlbâie, iar mâinile îi tremură. Prezentarea durează 15 minute, timp în care ne plictisim îngrozitor (bine că n-am negociat contractul!).

Urmează la cuvânt coordonatorul Țuțu Pișleag, de la care ne așteptăm să ridice nivelul științific al dezbaterii. Și zice Țuțu: „Teza de doctorat, așa cum s-a prezentat de către domnul doctorand cât se poate prezenta o teză ca să se facă referire la toate aspectele, și într-un context particular privind starea de sănătate, abordează o problematică, în opinia mea, care este în actualitate, a fost în actualitate şi este şi acum o temă centrală în dezbaterea publică”.

Tot el garantează în faţa tuturor membrilor comisiei că Liviu Pop a fost disciplinat mai ceva ca în armată în cursul studiilor, dar problema a fost – din nou- fatidica intervenţie la genunchi.

„Cu referire la procedura tezei de doctorat, eu pot să garantez că aceasta s-a îndeplinit în totalitate. Evident, au fost pe parcurs şi anumite tensiuni, anumite contradicţii. Alteori, discuţiile au fost extrem de deschise. Am mers pe viziunea mea de formaţie militară şi am spus că trebuie să avem varianta de bază şi varianta de rezervă şi să nu lăsăm teza de doctorat spre final şi iată ce s-a întâmplat, intervenţia medicală ne-a dat oarecum peste cap, pentru că noi proiectasem şi gândisem să nu ne ducem în zona de iunie-iulie când activităţile sunt încărcate de festivităţi de absolvire, licenţe, disertaţii, doctorate, dar întotdeauna învăţăm. Până când murim, învăţăm. Deci, sub acest aspect procedura a fost îndeplinită. Relaţia a fost conducător de doctorat-doctorand, pentru că, mai nou, eu aş putea să spun, nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, ci sunt român pur, naţionalist, şi lupt pentru ceea ce înseamnă valori naţionale şi identitare.”, a spus același Țuțu Pişleag.

„Sunt ardelean! Nu am copiat în viața vieților mele”

A urmat ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai tensionat moment. Rând pe rând, fiecare membru al comisiei a trecut să evalueze conţinutul tezei, însă profesorii s-au rezumat la aprecieri pline de entuziasm față de efortul științific al candidatului. Rectorul ASE, Nicolae Istudor, a făcut inclusiv această afirmație interesantă: „Alegerea temei e bine aleasă.”

Singurul cadru didactic prezent care a avut şi cuvinte critice la adresa tezei a fost profesorul Universităţii Naţionale de Apărare, Ioan Crăciun, care i-a spus doctorandului că ar fi putut renunţa pe alocuri la frazele lungi, întortocheate, dar a revenit afirmând că, desigur, acestea nu ştirbesc din valoarea lucrării. La un moment dat, Crăciun a folosit şi o prescurtare specifică probabil doar anumitor cercuri din lumea academică, spunând că unele aspecte sunt LMC – La Mintea Cocoşului.

A treia parte, dedicată întrebărilor din partea publicului, a venit cu o acuzaţie.

Jurnalista Emilia Şercan, care a precizat că analizase teza, a susţinut că lucrarea conţine elemente de plagiat.

Membrii comisiei au tăcut, sincer bulversați de această situație cu care nu s-au mai confruntat niciodată: validitatea unei teze pe care ei înșiși au analizat-o să fie pusă la îndoială de un om din sală.

Din mijlocul acestei consternări, Liviu Pop a început să se jure: „Nu am copiat în viaţa vieţilor mele şi nu am furat în viaţa vieţilor mele! Sunt ardelean – n-am furat în viaţa mea! Şi nici n-am minţit”.

Comisia s-a retras să delibereze, iar Liviu Pop a început să simtă că lucrurile ar putea lua o turnură neașteptată și s-a panicat. Nervos, a început să arunce vina pe coordonatorul Pișleag, care tocmai părăsea, cu discreție, sala: „Mie mi s-a spus că nu trebuie să pun ghilimele, nu am pus ghilimele în lucrare. Drept dovadă, nici n-am reformulat lucrurile. Chiar vă rog să faceţi o sesizare scrisă…”.

Membrii comisiei au revenit, anunțând pe un ton grav: „Domnule doctorand, ne pare rău, dar credem că e cel mai bine să nu existe nicio suspiciune. Suspendăm ședința de astăzi până în momentul în care domnul doctorand și domnul conducător de doctorat vor decide reparcurgea pașilor obligatorii”.

Singur și lipsit de compasiunea celor care, cu câteva zeci de minute în urmă, îi înțelegeau atât de bine suferința, Liviu Pop s-a pus pe cârje și a părăsit sala îngânând aceleași cuvinte: „Sunt ardelean! N-am furat în viața mea…”.