Cristian Stupiuc, a 198-a victimă a pandemiei de COVID-19 în România, a fost, timp de 29 de ani, șofer pe ambulanță. Acum două zile, când abia mai putea respira în apartamentul lui din Suceava, s-a gândit că o să se descurce singur și nu a chemat ambulanța. Refuzul său de a se interna în spital și această moarte solitară ne arată fața cea mai urâtă a crizei prin care trecem. Avem atât de puțină încredere în statul nostru veșnic nepregătit, încât ajungem să ne facem greșit calculele cu privire la viață.

Joi, 26 martie, ambulanțierul Cristian Stupiuc intră în tură la ora 8.00 dimineața. Transportă cinci pacienți, până în jurul prânzului, când le spune colegilor că se simte rău. După-amiază îl vede un medic de la secția de boli infecțioase a Spitalului Județean și-i spune că e suspect de COVID-19. Ce e de făcut? Medicul dă din umeri că nu au teste, așa că n-are decât să meargă la DSP și să vorbească cu cineva de acolo pentru un test. Stupiuc se duce la șefii lui de la Serviciul Județean de Ambulanță și-i roagă să-l ajute. „Cristi, nu avem teste, nu te baza pe noi“, îi transmite directoarea medicală a Ambulanței Suceava. Tot ce pot face pentru el este să-i dea drumul acasă. Ambulanțierul se simte tot mai rău.

Vineri, 27 martie, Stupiuc merge singur la Direcția de Sănătate Publică Suceava și stă la coadă, alături de alți medici și asistenți de la Spitalul Județean. Are noroc și îi vine rândul înainte să se termine testele.

Luni, 30 martie, primește rezultatul: e pozitiv. Își anunță superiorii și, pentru că nu-l crede nimeni, trimite dovada testului pozitiv pe WhatsApp. „Mergi la Județean și internează-te”, îi spune șeful său, Alexandru Lăzăreanu. Mai departe, urmează o discuție ca între doi oameni care știu bine Spitalul Județean de Urgență din Suceava și haosul care se instalase acolo în ultima săptămână: manageri și directori demisionari, sute de pacienți, medici și asistenți confirmați cu COVID-19, o dezorganizare totală și multă agitație. „Rămân acasă“, hotărăște ambulanțierul și nimeni nu-l poate convinge că e mai bine la spital. Mai iese afară doar ca să-și ia rețeta, medicamentele și-apoi se închide în apartamentul său din Suceava.

ÎMBOLNĂVIREA

În ultimele săptămâni de muncă, Stupiuc lucrase în echipă cu asistenta Liliana Zofotă. Mergeau prin sate cu ambulanța și aduceau oameni la Județean. Nimeni nu știe, nici până în ziua de azi, cine a fost pacientul zero în acest focar uriaș. Tot ce se știe este că nu se respecta nicio regulă de triaj. „Toate cazurile, că era Covid, că nu era Covid, le lăsam în urgența mare de la Spitalul Județean“, spune asistenta Zofotă. Ea și Stupiuc au văzut, așteptând în față la „primiri urgențe“, cum a erupt acest spital. Stăteau câte 7-8 ore cu pacientul în ambulanță până îl predau unui medic disponibil. Stupiuc era calm, pentru că se știa sănătos, mergea la sală, mergea cu bicicleta. Avea uneori câte-un puseu de tensiune, dar asta nu înseamnă boală pentru un ambulanțier care văzuse, în 29 de ani, toate bolile pământului.

„Noi trebuia să fim instruiți cu mult înainte de luna martie, pentru că s-a știut despre pandemie. Dar, cum e soarta românului, că orice îl găsește nepregătit… Și când vine zăpada, și când vine coronavirusul, orice, românul e nepregătit“

Liliana Zofotă, colega de echipaj a lui Cristian Stupiuc

„STĂTEA ȘI EL CU AMBULANȚIERII“

Cristian Stupiuc s-a făcut șofer pe ambulanță pentru că așa a văzut la tatăl său. Alexandru Lăzăreanu, care-i devenise șef în ultimii ani, îl cunoștea de 30 de ani: „el a crescut printre ambulanțieri. Tatăl lui a fost șofer pe ambulanță. Și venea cu el câteodată la serviciu. Și i-a plăcut chestia asta. Așa l-am cunoscut eu, când venea cu taică-său. După ’90, eu făceam gărzi la serviciul de ambulanță, fiind medic la țară, și îl vedeam pe aici. Stătea și el cu ambulanțierii“. 

Cristian Stupiuc s-a angajat la Ambulanță pentru că îi plăcea să meargă cu mașina. „Nici nu simțeai că se grăbește când plecam în viteză la o solicitare“, își amintește colega sa, Liliana Zofotă. Condusul l-a purtat către marea sa pasiune: călătoriile. Nu pe-afară, p-aici, pe la noi. Cu banii se descurca ca orice om: mai o rată, mai o… Locuia singur, dar avea o fiică în Suceava. Era prietenul animalelor și toți colegii se mirau de cum reușea, în numai câteva secunde, să îmblânzească fiarele maidaneze de pe la marginile orașului. 

„Du-te la spital, băi, Cristi, nu mai sta singur în casă. Măcar acolo se uită cineva la tine, vede ce faci“, i-a spus colega lui, Liliana Zofotă, la finalul săptămânii trecute. Dar, de fiecare dată când îl sunau colegii, el spunea că este bine. Cu Liliana a vorbit în toate zilele cât a fost acasă.  

„Marți dimineață ultima oară. Zicea doar că e foarte bine, nu părea că îi e rău deloc. A zis doar că simte că respiră un pic mai greu. Luase șapte zile de tratament cu Kaletra și tot respira greu“. 

„LINIE“

Stupiuc mai ținea legătura la telefon cu fiica sa și cu directoarea medicală de la Serviciul de Ambulanță. Amândouă au remarcat din voce că starea i se înrăutățise în ultimele zile. „Cristi, trimitem o ambulanță“, i-a spus directoarea medicală. „Nu, lăsați, dacă mă simt mai rău, sun eu”. Asta era marți dimineață. Apoi telefonul lui Stupiuc a început să sune în gol. Fiica lui a fost cea care a trimis ambulanța la locuință. 

Medicul și asistenta care au intrat în casă au fost atât de dezarmați când și-au văzut colegul fără suflare încât au încremenit. Cel mai cerebral și cel care a ținut situația în mână a fost ambulanțierul, colegul lui Stupiuc. A adus trusa ca să încerce să-l resusciteze, dar deja era mort. „Linie“ se spune în astfel de cazuri în limbajul șoferilor de ambulanță. 

Deces, 198
Bărbat 53 ani, din jud. Suceava.
Era ambulanțier la SAJ Suceava.
Data decesului: 07.04.2020

Cristian Stupiuc a fost înmormântat la nici 24 de ore de la momentul decesului. Au participat patru persoane: șeful său, Lăzăreanu, sora, fiica și ginerele.

Azi se fac angajări la ambulanța din Suceava.

Textul a fost construit din mărturiile lui Alexandru Lăzăreanu, directorul Serviciului de Ambulanță Suceava, Lilianei Zofotă, colegă de echipaj cu Cristian Stupiuc, Cristinei Ungureanu, fiica lui Cristian Stupiuc, și ale altor colegi din cadrul Ambulanței, care au dorit să-și păstreze anonimatul.

Editor: Cristian Delcea