00:59 Ministrul justiției, doctorat plagiat?
04:52 Președinta Curții de Apel, manipulare în prime-time
08:54 Iran: aproape 500 de victime
10:37 Anchetă la SJ Constanța
11:22 Înțelegere anticoncurențială
12:14 Munca sexuală: proiect de lege
Mai bine de jumătate din teza de doctorat în drept a ministrului justiției, Radu Marinescu, este plagiată.
Așa scrie jurnalista PressOne Emilia Șercan, care a analizat lucrarea și a ajuns la concluzia că aproape 60% dintre pagini conțin texte copiate din alți autori: e vorba de 140 de pagini din cele 247.
Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în drept în 2009, la Universitatea din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru.
Potrivit PressOne, cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din alte trei lucrări, iar în unele situații calupurile de text preluat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și pe 25 de pagini consecutive.
Plagiatul ar fi pornit chiar de la prima pagină: în secțiunea intitulată „Cuvânt înainte”, mai bine de jumătate din text e preluat fără ghilimele dintr-un volum semnat de Ion Dogaru, coordonatorul doctoratului.
Într-o postare pe Facebook, dar și într-un interviu ulterior la Digi24, ministrul Radu Marinescu a spus că și-a scris teza „în conformitate cu normele timpului” și a respins acuzația de furt intelectual.
„Normele timpului” invocate de ministrul susținut de PSD încadrau plagiatul în categoria formelor de fraudă academică la momentul la care Radu Marinescu și-a susținut teza de doctorat, în 2009 – inclusiv prin lege, nu doar prin prevederi academice.
„Nu demisionez!”
Ministrul justiției, pe de altă parte, susține că dezvăluirile care îl vizează ar avea drept cauză proaspăt lansata procedură de desemnare a viitorilor procurori-șefi de la marile parchete.
El a spus că nu va demisiona nici în cazul în care premierul Bolojan i-ar cere acest lucru.
Într-un comunicat contondent de presă, PSD afirmă că îl susține în continuare fără rezerve pe ministrul justiției și condamnă o așa-zisă „manevră josnică” la adresa lui.
Emilia Șercan a explicat, pentru hotnews.ro, că atacurile la persoană nu invalidează concluzia articolului său și că analiza tezei susținute de acesta a început cu mult înainte ca procedura de selectare a viitorilor procurori-șefi să fi fost lansată oficial.
Radu Marinescu a insistat, de asemenea, că lucrarea sa a fost coordonată de un profesor universitar cu reputație – lucru care, observă Emilia Șercan, nu îl absolvă pe autor, nicăieri în lume, de răspunderea pentru un eventual furt intelectual.
În calitate de avocat, Radu Marinescu a apărat-o pe Olguța Vasilescu într-un dosar în care primărița Craiovei a fost reținută, în 2016, sub suspiciunea de corupție.
DNA a clasat, în cele din urmă, acest caz.
Actualul ministru l-a reprezentat și pe soțul Olguței Vasilescu, Claudiu Manda, într-un dosar în care instanța supremă a constatat prescripția după cincisprezece termene de judecată.
Manipulare în prime-time
Președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, minte cu repetiție, în speranța că, poate-poate, denaturarea unor fapte va deveni un nou adevăr.
Într-un interviu pentru Antena 3, ea a susținut din nou că nu i s-ar fi cerut un punct de vedere înaintea publicării documentarului Recorder „Justiție capturată” – între altele, acesta detaliază practica amânării repetate a unor dosare de mare corupție, prin schimbarea completurilor de judecată, până la prescrierea faptelor.
Liana Arsenie a folosit drept „argument” tocmai una dintre solicitările jurnaliștilor Recorder.
„Deciziile administrative” despre care ar fi avut ocazia să afle, dacă ea sau cele două vicepreședinte ale Curții de Apel ar fi acceptat un interviu în mediu necontrolat, se referă tocmai la delegările din cadrul instanței și la schimbările completurilor de judecată.
Răspunsul instanței, însă, a fost că „din cauza volumului de activitate, nici una dintre cele trei solicitări de interviu nu poate fi onorată”.
Acum, Liana Arsenie susține că acuzațiile din documentar ar face parte dintr-un așa-zis „plan cinic și matematic” prin care s-ar căuta supunerea puterii judecătorești.
Și totuși, Asociația Forumul Judecătorilor, care reunește peste 600 de magistrați, a reclamat ceea ce numește „marginalizarea” și „intimidarea” vocilor critice din sistem prin atacuri la persoană, inclusiv din partea unor șefi de instituții.
Documentarul Recorder a fost urmat, între altele, de mai multe noi mărturii legate de neregulile și presiunile din instanțe și parchete.
Peste 900 de magistrați i-au susținut public pe cei care au vorbit în documentarul Recorder „Justiție capturată”.
Iran: aproape 500 de victime
Încă o zi de proteste antiguvernamentale în Iran, pe fundalul semnalelor că Statele Unite ar putea interveni – inclusiv militar – în republica islamică.
În capitala Teheran, participanții la o înmormântare au fost auziți strigînd „moarte lui Khamenei” – ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al țării.
Clipuri video apărute online surprind mai multe presupuse confruntări între manifestanți și forțele de ordine.
O organizație de apărare a drepturilor omului cu sediul în Statele Unite afirmă că aproape 500 de oameni au fost uciși de forțele de securitate din decembrie încoace.
Accesul presei străine în Iran e drastic restricționat, iar informațiile circulă cu foarte mare greutate și pentru că serviciile de internet și telefonie au fost blocate încă de vineri la nivel național.
Manifestațiile din Iran au reizbucnit din cauza inflației galopante, a prețurilor la combustibili și a restricțiilor politice severe.
Ele s-au transformat rapid într-o revoltă populară de amploare.
Ambasadorii Marii Britanii, Germaniei, Italiei și Franței au fost convocați azi la Ministerul de externe pentru a li se prezenta înregistrări cu ceea ce oficialitățile din Teheran numesc „violențele” comise de protestatari.
Conducerea statului islamic i-a numit, între altele, „vandali”.
După cum spuneam, Statele Unite iau în considerare mai multe modalități de a interveni – unele opțiuni sunt „foarte puternice”, a spus președintele Trump, ceea ce dă de înțeles că o intervenție armată s-ar putea produce.
Ministrul de externe de la Teheran a răspuns că Iranul nu își dorește un război, dar că ar fi pregătit pentru el.
Republica islamică, unul dintre cele mai brutale regimuri politice din lume, a fost scena mai multor proteste de stradă asemănătoare în ultimele două decenii – toate au fost reprimate violent și urmate de valuri de arestări.
