Nu e tocmai o noutate că avem un președinte care savurează fiecare minut pe covorul roșu. Klaus Iohannis apărea așa, privind peste capetele tuturor, încă de pe 21 decembrie 2014, când ajungea la Cotroceni pentru prima dată. Numai că atunci făcea solemn o promisiune: la mai multă muncă pentru a îndeplini așteptările tuturor va fi întotdeauna primul.

După opt ani și jumătate, președintele reales muncește, dar în secret și cel mai adesea de la distanță. Secretelor de stat și celor de serviciu le-a adăugat o categorie specială: secretul de călătorie. Dar plăcerea de a călători pe bani publici a președintelui, mult peste limitele programului oficial, e mai curând un act de fidelitate față de sine și nu față de statul pe care îl reprezintă.

De ce secretizarea costurilor de călătorie, distanța astronomică față de frământările societății, ca și deresponasbilizarea lui Klaus Iohannis, în general, înseamnă, de fapt, ignorarea „fișei postului” de președinte, cu urmări vizibile într-un val de decepție socială, explică, în acest episod, profesorul de științe politice Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice de la Universitatea din București.

Fost consilier prezidențial în administrațiile Constantinescu și Băsescu și europarlamentar timp de două mandate, Cristian Preda pune în discuție, cu un an și jumătate înainte de alegeri, și o schiță de portret prezidențial pentru 2024: „Harnic, moderat și darnic”.

Foto: Mediafax Foto/ Alexandru Dobre


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.