Un an de Recorder: raport în fața cititorilor

Recorder.ro împlinește, astăzi, un an de existență. Pe 12 iulie 2017, după ce publicasem deja câteva reportaje pe pagina de Facebook, am lansat site-ul și ne-am prezentat în fața cititorilor: 4 oameni animați de ideea construirii unei publicații independente, care urma să se autofinanțeze din surse sută la sută transparente.

După un an, suntem încă aici și avem toate argumentele să spunem că n-a fost o idee nebunească. Veniturile generate din contractele de publicitate și donațiile cititorilor ne-au permis nu doar să supraviețuim, ci să ne mărim echipa, care e alcătuită acum din 9 oameni. Am tot spus-o și ne place s-o repetăm: e fals că în România jurnalismul de calitate nu se poate autosusține.

Și de fiecare dată când ne lovim de scepticism și de comentarii precum „ar fi prea frumos să fiți independenți și să trăiți din propriile resurse”, oferim același răspuns: după decenii de dezamăgiri și criterii strâmbe, e normal să fim pesimiști și suspicioși, dar adevărul e că unele lucruri se schimbă. Ni se pare prea frumos să existe medici care nu-ți cer șpagă sau antreprenori cinstiți care au prosperat fără afaceri cu statul. Și totuși există!

În urmă cu un an eram și noi neîncrezători și ușor pesimiști, dar, de-a lungul acestor 12 luni, am simțit de multe ori acest „prea frumos ca să fie adevărat”. În reacția pieței de publicitate și mai ales în reacția extraordinară a cititorilor, tot mai mulți oameni care înțeleg munca din spatele meseriei de jurnalist și sunt dispuși să o susțină financiar.

Avem convingerea că aceste două surse de venit (contracte de publicitate și donații de la cititori) alcătuiesc o combinație care ajută nu doar la autofinanțarea site-ului, ci și la păstrarea unui echilibru editorial. Nicio companie privată nu se va asocia cu o publicație care depășește granițele jurnalismului și trece spre activism civic sub presiunea cititorilor. Și niciun cititor nu va dona pentru o publicație care se transformă într-o agenție de marketing pusă exclusiv în slujba unor interese comerciale.

Le mulțumim tuturor partenerilor noștri din acest prim an de Recorder, companii importante care au avut încredere în noi și au derulat campanii de publicitate pe site.

Le mulțumim tuturor cititorilor care au donat pentru Recorder. În cele trei luni care s-au scurs de la ultimul nostru raport am primit donații în valoare de 21.200 euro, cea mai mare sumă pe care am strâns-o într-un trimestru de la lansarea site-ului și până în prezent. Datorită vouă, am reușit să aducem încă un jurnalist în echipă.

După acest prim an de Recorder, cea mai mare provocare este aceea de a reuși să dezvoltăm proiectul și să acoperim din ce în ce mai multe subiecte importante. Nu este vorba doar despre capacitatea de a găsi resurse financiare, ci și despre identificarea unui concept editorial care să ajute la dezvoltarea proiectului. Ne bazăm și aici pe sprijinul vostru și vă îndemnăm să ne scrieți ([email protected]) cum ați vrea voi să arate Recorder peste un an: ce gen de conținut ar trebui să adauge, pe lângă cel pe care îl produce deja?

Vă mulțumim tuturor încă o dată și vă asigurăm că încrederea și susținerea voastră reprezintă cel mai important capital al acestui proiect.

P.S. Nu puteam sărbători un an de Recorder fără un material video despre munca noastră din ultimele 12 luni. Asta am făcut în ultimul an:


Dacă vrei să donezi pentru Recorder o poți face aici.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.