Un deputat liberal a făcut greva foamei timp de trei ore, între prânz și cină

Gata, s-a pus Opoziția pe treabă, nu te joci! Deputatul Florin Roman a constatat astăzi că nu se mai poate cu ăștia, și-a tras o cocardă tricoloră pe braț și a purces la greva foamei.

Florin Roman este deputat PNL de Alba. De la anvergura acestei funcții, ce credeți că făcea el? Crea cadrul legislativ propice pentru investiții în județ? Îl ardea buza că n-avem autostrăzi, spitale, școli, că mor oamenii cu zile dacă se pornește a bate vânt? Nu, frați români, nu!

Florin Roman a identificat o altă mare problemă din țara noastră. N-avea Alba-Iulia un monument nou, mare, frumos, dedicat Marii Unirii de la 1918. Asta ne durea pe noi acum.

Constatând scandaloasa situație, deputatul Roman a tot amenințat cu greva foamei și a precizat că o va face la locul de muncă, în Parlament, intenționând să patruleze și să staționeze pe culoarele instituției, dar în special în fața biroului lui Liviu Dragnea.

Și-a luat cărți cu el, să aibă de citit (gest frumos!), și – încolțit de ziariștii curioși – a precizat că își va face actele de igienă intimă la cea mai apropiată baie pe care o va găsi în Casa Poporului. Deputatul era hotărât pe treabă, a venit cu pijamalele la el, nu așa, să se culce la serviciu și să reziste cât va fi nevoie.

Azi, după prânzul cel mic, liberalul era o fiară, nu te mai înțelegeai cu el, nu-l scotea pe Dragnea din “dictator” și “trădător de neam și de țară”. Dar a trecut prânzul și uite că se făcea ora cinei.

La capătul a trei ore infernale de foame, s-a pogorât deasupra capățânii liberalului duhul blândeții lui Liviu Dragnea. Acesta, vulpe bătrână, i-a fluturat câteva hârtii pe sub nas – că sunt bani, că se alocă, că se face Monumentul, să șadă blând.

Văzând prompta intervenție a Dumnezeului de la Teleorman, liberalul a zis că gata și a ieșit din foamea autoindusă.

Aceasta este scurta și trista istorie a singurei greve a foamei la care s-a dedat un parlamentar român în viață. Istoria va consemna că ea a durat între prânz și cină.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să