Un deputat PSD susține că Departamentul de Stat american nu a emis niciun comunicat: „A fost ceva off the record”

Nu în fiecare zi ne dorim să pătrundem în mintea unui parlamentar anonim, însă în cazul lui Sorin Bota (deputat PSD) se adunaseră prea multe lucruri care ne îndemnau să încercăm.

În urmă cu câteva săptămâni, Sorin Bota a elaborat un proiect legislativ care vizează creșterea natalității și a cărui expunere de motive ne-a lăsat perplecși: un text de 13 rânduri, agramat și lipsit de orice coerență. L-am citit de mai multe ori și n-am reușit să înțelegem nimic. Încercați și voi, fără a omite faptul că, în baza acestei expuneri de motive, legea lui Bota a trecut deja de Senat și urmează să intre în Camera Deputaților. Iată expunerea:

  Click pe imagine pentru a putea mări

Tot Sorin Bota este cel care, în timpul protestelor din februarie, a explicat că sloganul „Noaptea ca hoții” este incorect. “Dacă era vară, ar fi fost ziuă la ora aia”, a spus deputatul, în indignarea și în hohotele de râs ale unei țări întregi.

Ieri, Sorin Bota ne-a atras din nou atenția după ce, într-o ședință a Comisiei pentru Transporturi a Parlamentului, a adus în discuție nevoia parlamentarilor de a circula cu girofar. În interesul țării, nu pentru altceva.

Aveam, așadar, suficiente motive să aflăm ce e în mintea deputatului Bota și cum explică toate aceste lucruri, așa că ne-am întâlnit. Bonus: am aflat și cum vede parlamentarul PSD comunicatul emis de Departamentul de Stat american. Pe care, de fapt, nu-l vede, pentru că, susține el, nici n-ar fi existat. Priviți:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să