Aici trebuia să fie un laser

• Proiectul laserului de la Măgurele – așteptat să pună România pe harta celor mai importante centre de cercetare din lume – s-a blocat în acuzații de incompetență care au căpătat proporțiile unui dosar înscris pe rolul instanțelor de judecată din Buftea. Recorder a consultat dosarul și a încercat să afle variantele celor două părți implicate.
• Membrii unui consorțiu internațional care trebuia să instaleze o parte din echipamentele uriașului centru de cercetare susțin că românii au construit prost clădirea. Este vorba de centrul în care ar trebui montat sistemul de raze Gamma, o componentă importantă a proiectului. 
• Cercetătorii străini refuză să ducă mai departe lucrarea și au atașat la dosar o serie de teste independente în urma cărora ar fi descoperit că podeaua nu ar fi dreaptă, că materialele folosite ar fi de calitate îndoielnică sau că șantierul pe care s-a lucrat nu a respectat regulile de siguranță la locul de muncă. Acum, cercetătorii străini se judecă cu Institutul de Fizică Nucleară de la Măgurele, care a refuzat să recunoască problemele și a hotărât să rezilieze contractul. 
• Românii susțin că au făcut propriile teste care ar arăta că clădirea este conformă și invocă argumente naționaliste: „De ce să nu avem încredere în cercetătorii noștri și să luăm de bun tot ce spun străinii?”. Până în prezent, Institutul de la Măgurele nu a arătat în instanță niciun document legat de propriile expertize. „Le vom folosi în funcție de cum evoluează lucrurile. Am două dulapuri pline de acte cu chestia asta cu Gamma”, spune academicianul Nicolae Zamfir, directorul științific al proiectului de la Măgurele. 
• Această parte a proiectului se ridică la 67 de milioane de euro, din totalul de peste 300 de milioane alocate, din fonduri europene, pentru întregul proiect de la Măgurele. Exasperați de cum evoluează lucrurile, reprezentanții Comisiei Europene au chemat, recent, cele două părți la o întâlnire, ca să găsească o soluție de ieșire din impas și au avertizat că există riscul ca România să piardă o parte din banii europeni alocați pentru proiect. Nicolae Zamfir admite că oficialii de la Bruxelles i-au cerut să ia în calcul indicațiile consorțiului internațional, dar spune că nu poate remedia problemele care ar împiedica instalarea echipamentelor deoarece nu-l lasă caietul de sarcini.

Cine sunt cei care acuză

Consorțiul care trebuia să instaleze sistemul de raze Gamma la Măgurele se numește EuroGammaS și este o asociere de firme și entități științifice din Italia, Franța, Germania, Suedia, Danemarca și Marea Britanie. Consorțiul este condus de Institutul de Fizică Nucleară din Italia, iar din el mai fac parte Universitatea Sapienza din Roma și Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța.

Varianta lor este că nu puteau monta echipamentele în orice condiții, iar varianta românilor este că toate condițiile erau conforme și, până la urmă, nici nu era treaba lor ce se întâmpla cu echipamentele, trebuiau să le livreze și gata. „Astea sunt condițiile, să monteze în condițiile date”, spune Nicolae Zamfir, coordonatorul proiectului.

În urmă cu un an, Institutul de la Măgurele a cerut EuroGammaS să plătească penalități pentru întârziere și, într-un final, au reziliat contractul. În acel punct, reprezentanții EuroGammaS s-au adresat instanței. Ei susțin că întârzierile sunt cauzate de deficiențele pe care le-ar fi găsit când au testat infrastructura oferită de partea română.

Iată ce zic italienii că au găsit la Măgurele:

În chestiunea „șapei”

Un raport al EuroGammaS, întocmit în urma unui test efectuat pe 5 și 6 februarie 2018, arată că există „zone critice” în podeaua pe care trebuie montat sistemul de raze Gamma. Testul a presupus găurirea podelei în mai multe puncte, pentru a vedea calitatea lucrărilor și a materialului folosit. De asemenea, italienii scriu că au fost făcute măsurători 3D ale suprafeței pe care va fi montat echipamentul extrem de sensibil, dar și teste de vibrație ale clădirii.

Concluziile raportului sunt că șapa – strat care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-l impermeabiliza – nu este conformă. „Structura șapei nu este uniformă în adâncime. În anumite zone verificate, prezintă densități diferite” și au fost detectate „cavități mari după găurire”.

De asemenea, EuroGammaS a reclamat că materialul utilizat este de proastă calitate, după ce ar fi testat praful extras în timpul testelor de foraj. „Deficiențele legate de structura șapei conduc la probleme în timpul aplicării șuruburilor de ancorare. (…) Au nevoie de material dur în jur pentru a extinde extremitatea și aderența. Odată fixate pe o șapă mai subțire, ele se ridică de la nivelul podelei cu câțiva milimetri”, susțin cercetătorii străini.

Ei adaugă că „planaritatea podelei este extrem de inadecvată” și-și explică totul prin neglijență: e vorba de „lipsa unei răzuieli potrivite a suprafeței”.

Probleme în instanță: cât de plană e podeaua

Acesta nu este primul test efectuat de EuroGammaS la Măgurele. În 2016, consorțiul a întocmit un alt raport privind starea generală a clădirii, după ce fusese invitată să înceapă instalarea echipamentelor (clădirea fusese recepționată de partea română).

Italienii le transmiteau astfel românilor că nu pot lucra din mai multe motive:

• Curățarea tuturor zonelor este critică și trebuie corectată
• Suprafața acoperișului este foarte proastă și trebuie netezită
• Luminile de urgență nu respectă regulile standard
• Testul de calitate al instalației de aer comprimat nu a fost acceptabil
• Planeitatea podelei și planaritatea nu sunt conforme în halele accelerator și în camerele laser
• Elementele geometrice ale clădirii sunt ușor diferite în ceea ce privește valorile nominale prevăzute în desenele tehnice
• Șapa podelei în camera experimentală nu este perfect legată de placa principală

Un accident care nu ar fi accident

O altă problemă ridicată de cercetătorii străini a fost faptul că, în timpul vizitelor pe șantier, nu ar fi fost respectate normele de siguranță. EuroGammaS a comandat inclusiv o inspecție proprie privind respectarea acestor reguli pe șantier. Firma contractată a concluzionat că infrastructura este „acceptabilă condiționat”, adică dacă unele probleme vor fi rezolvate. Printre neregulile semnalate: nu există ieșire de urgență la nivelul subsolului, nu există rute de evacuare de urgență fără obstacole, scările de acces la subsol constau, de fapt, într-o singură scară. Din nou, românii au spus că, din punctul lor de vedere totul este în regulă și că proiectul nu necesită modificări.

Mai mult, într-un mail transmis pe 11 aprilie 2016, unul dintre coordonatorii proiectului EuroGammaS le cerea românilor să „accelereze analiza oricăror aspecte privind siguranța construcției”. Urgența venea în urma unui accident produs în timpul unei vizite de lucru. Unul dintre angajații străini ai unei firme subcontractate a căzut de pe o schelă și a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Nicolae Zamfir, directorul științific al proiectului, își amintește evenimentul însă nu-l cataloghează drept „accident de muncă”. „S-a îndepărtat de locul vizitei și a căzut. Când ești pe un șantier nu te îndepărtezi de ghid. Instanța va decide dacă a fost sau nu accident de muncă”.

Reacția italienilor: „Este inacceptabil, ne iau în râs”

Procesul în care EuroGammaS contestă rezilierea contractului este în fază incipientă la Tribunalul Ilfov din Buftea. Următorul termen va fi la finalul lunii ianuarie.

Disputa are însă și accentele unei comedii. Din documentele depuse la dosar reiese că o echipă venită din Italia ar fi fost lăsată să aștepte la poarta Institutului de la Măgurele ore în șir, până i s-a permis accesul la echipamente. Era primăvara anului 2018 și cearta luase deja proporții.

Concluzia italienilor e consemnată într-un raport întocmit după vizită: „Această situație este inacceptabilă. Ne iau în râs. Au încercat să găsească orice motiv pentru a ne împiedica să lucrăm pe șantier astăzi, punând echipa tehnică într-o situație inconfortabilă(…)”.

De cealaltă parte, românii spun că EuroGammaS a avut tot timpul acces la proiect. Drept dovadă, relatează cum unul dintre italienii implicați în proiect a pierdut, acasă, în Italia, cheile de la laboratoarele pe care se duce acum o adevărată bătălie în instanță: „Dacă nu avea acces, cum a pierdut cheile?”.

Ce zic românii

Într-un interviu acordat Recorder, Nicolae Zamfir consideră că toate problemele invocate de rapoartele EuroGammaS sunt doar „speculații” și „alegații”.

„De aia ne aflăm în fața unui judecător, el va decide dacă sunt fondate sau nu. Noi susținem că ei de fapt nu s-au ținut de promisiune. Nu vreau să intru în detalii tehnice, deoarece nu vreau să influențez justiția. Vă spun însă că avem 100% dreptate. Avem teste și expertize care arată că clădirea a fost construită conform caietului de sarcini. Am două dulapuri pline cu acte în chestiunea Gamma. Nu sunt încă la instanță pentru că le vom folosi în funcție de cum vor decurge lucrurile. Contractul cu ei a fost obținut în urma unei licitații publice, care a avut un caiet de sarcini. Ei au cerut modificări după ce am terminat clădirea. Eu nu pot face modificări în afara caietului de sarcini”, a spus Zamfir.

Punctual, a răspuns că în „problema cu șapa” invocată de italieni, „nu trebuie montat sistemul pe șapă, ci în podea”, nereferindu-se la cât de dreaptă sau strâmbă ar fi suprafața. La dosarul din instanță, partea română atașează o scrisoare din partea unui specialist care susține că montarea echipamentului nu ar trebui să țină cont de șapă. În replică, avocații italienilor sugerează că expertul nu vizitat niciodată clădirea la care face referire.

„Un accelerator poate fi montat și pe o suprafață înclinată!”, tranșează Nicolae Zamfir problema șapei de la Măgurele.

[perfectpullquote align=”full” bordertop=”false” cite=”Nicolae Zamfir, director științific ELI-NP” link=”” color=”” class=”” size=””]Dacă eu cumpăr un pian – că asta e, o livrare de echipament -, le spun unde stau, le deschid apartamentul și gata. Nu poți să spui că montezi numai dacă dărâmi scara sau dărâmi ușa că nu intră sau «pune altă podea». Nu! Astea sunt condițiile, să monteze în condițiile date.[/perfectpullquote]

Recorder i-a contactat și pe reprezentanții Strabag România – firma care a efectuat lucrările – pentru a răspunde la problemele invocate de consorțiul EuroGammaS, însă aceștia nu au răspuns până la publicarea acestui articol.

Într-un schimb de mailuri, coordonatorii consorțiului internațional EuroGammaS au catalogat ceea ce se întâmplă drept „o poveste suprarealistă și tristă”. Însă au refuzat un interviu, motivând că lucrurile urmează să fie tranșate în instanță și în fața oficialilor de la Bruxelles.

La începutul lunii ianuarie, de altfel, cele două părți au fost chemate la Comisia Europeană pentru a discuta reluarea contractului reziliat. Corina Crețu a avertizat încă din noiembrie 2018 că, în cazul în care disputa nu va înceta, există riscul pierderii fondurilor europene alocate pentru proiect. „Este important, atât pentru Ministerul Cercetării şi Inovării, precum şi pentru comunitatea cercetătorilor din România, să evite o situaţie care, dincolo de pierderile financiare, ar afecta inclusiv credibilitatea şi reputaţia cercetătorilor români”, a spus comisarul european.

Nicolae Zamfir recunoaște că, în urma întâlnirii de la începutul lunii ianuarie, oficialii de la Bruxelles i-au transmis „să facă cum zic italienii și francezii”. Zamfir rămâne însă pe poziții și susține că străinii bat câmpii și că nu e nimic de reparat: „De ce să aveți încredere în expertiza lor și nu în cea a corpului științific românesc, care suntem noi? Dacă ești mare în Europa, nu înseamnă că faci ce vrei!”.

În materialul video de mai jos puteți vedea cum arată clădirea devenită subiect de dispută și cum motivează românii situația creată în jurul celui mare proiect de cercetare din Europa de Est.