VIDEO. Întâia predică a unui preot ateu: „Dumnezeul pe care a trebuit să-l slujesc nu există”
Un tânăr preot, doctor în teologie și profesor de Seminar, se rupe de biserică și deschide o dezbatere îndelung ocolită: decalajul uriaș dintre biserică și societate.
Obișnuită să jongleze cu scandaluri sexuale și acuzații de corupție, Biserica se află acum în fața unui caz care nu mai poate fi rezolvat cu sancțiuni și comunicate de presă. Pentru prima dată în istoria ei recentă, un om din interior face un pas în față și ridică problema unui blocaj ideologic în care se găsește Biserica Ortodoxă Română. Ilie Toader (37 de ani), preot cu o reputație ireproșabilă, doctor în teologie și asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, renunță la statutul de cleric al BOR și la toate privilegiile aferente și declară răspicat că sistemul religios pe care l-a servit vreme de peste un deceniu se află într-o mare derivă.
Ilie Toader, care timp de 11 ani a slujit la mai multe parohii din județele Buzău și Vrancea, a renunțat la preoție în luna aprilie a acestui an. Ultima lui predică rostită în biserică (fragmente din ea puteți asculta aici) este năucitoare ca o sinucidere în direct. Preotul își anunță enoriașii că nu mai poate îmbrăca haina preoțească, iar la finalul predicii este aplaudat de enoriași. După acest moment Ilie Toader și-a dat demisia, a rupt orice legătură cu Biserica și, sub pseudonimul Ion Aion, a publicat „Spovedania unui preot ateu”, un roman cu accente autobiografice care desacralizează meseria de preot și relația dintre biserică și enoriași.
Acum, a acceptat să apară pentru prima dată în fața unei camere de filmat și să-și argumenteze decizia. Singura lui condiție a fost ca explicațiile sale să îmbrace forma unui monolog asupra căruia intervenția noastră să fie cât mai redusă.
A rezultat o predică în blugi negri și tricou polo, rostită într-o cameră simplă, cu pereți albi. Forța acestei cuvântări stă tocmai în faptul că Ilie Toader nu se grăbește să acuze pe cineva, ci prezintă declinul unei religii și al unei instituții prin puterea exemplului personal. Este povestea unui om care refuză să mai slujească o cauză în care nu mai crede și, în același timp, o poveste care dezvăluie în detaliu mecanismele greșite pe care s-a cimentat relația dintre Biserică și societatea în care trăim: tânărul educat să creadă și să nu cerceteze, îndoctrinat de școlile religioase prin care a trecut și introdus apoi într-un sistem care te obligă să apari în fața oamenilor predicând o minciună.
Refuzând să mai facă parte din această orânduire, Ilie Toader nu comite o răzbunare sau un gest de revoltă. Predica lui nu ne îndrumă către alți Dumnezei sau către alte biserici, ci ne îndeamnă să reflectăm dacă nu cumva am rămas captivi într-o paradigmă prea învechită pentru vremurile de astăzi: punând mitologia mai presus de știință și tehnică, construind biserici în loc spitale și institute de cercetare, acceptând adevăruri impuse de alții în locul propriilor convingeri.
„Dacă pe viitor Biserica nu-și va asuma dimensiunea ei socială, oricât fier beton ar băga în ea, se va prăbuși! Conducerea Bisericii își asumă proiecte grandioase și costisitoare, dar uită că în România milioane de oameni trăiesc în sărăcie. Atunci când îți asumi așa ceva, te afli într-o mare derivă“. Cuvintele lui Ilie Toader, rostite cu rămășițele inflexiunilor de preot ortodox, nu pot fi ignorate. Ele vin din interiorul unei instituții cimentate în tăcere și mândrie, care consideră că nu are de dat socoteală nimănui. Anti-predica lui Ilie Toader deschide o dezbatere în fața căreia Biserica nu se mai poate închide în carapacea autosuficienței, ignorând la nesfârșit o discuție despre propria reformă.
Reacția Patriarhiei la afirmațiile lui Ilie Toader poate fi citită aici.
