VIDEO Mic tratat de îndeplinit dorințe

Cu 1.300 de oameni nu poți să faci vreo revoluție, nu poți să schimbi o lege, nu poți să înscrii un partid, nu poți să construiești vreo autostradă. Ce poți face cu 1.300 de oameni? Poți, de exemplu, să compui o rețea de spiriduși – oameni din companii și voluntari – care să aibă între reminder-urile lor zilnice unul despre „dorințe de împlinit“. Cineva cumpără de la magazinul de jucării o mașinuță teleghidată, altcineva conduce mii de kilometri un camion plin cu cadouri, altcineva face Excel-uri cu liste cu ore și locuri. La final, în ajunul Crăciunului, răsplata lor e strigătul unui copil neobișnuit cu bucuria: „Are telecomandăăă!“.

De nouă ani, Fundația Vodafone România construiește această rețea de spiriduși. Anul acesta au fost 1.310 voluntari și donatori (dintre care aproape 1.000 angajați Vodafone) care au cumpărat cadouri pentru 1.230 de copii din mai multe comunități defavorizate din țară. Am urmărit, din octombrie și până acum, traseul dorințelor împlinite într-o comunitate din județul Argeș. La Asociația Hercules, din orașul Costești, vin zilnic, pentru programe after-school, 50 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani. Sunt copii cu părinți plecați la muncă în străinătate sau copii amenințați de sărăcie. Dorințele lor sunt la fel ca ale oricărui copil. Bucuria primirii este, însă, uriașă. Câțiva dintre donatori – cei care au cumpărat cadourile – au participat la serbarea încheiată cu deschiderea darurilor, iar concluzia lor a fost aceasta: „Nu ei au avut norocul să primească ce și-au dorit, ci noi am avut șansa de a dărui bucurie. Am reintrat în magia asta a lui Moș Crăciun, așa că noi am fost cei câștigați”.


Acest material face parte din categoria „Conținut Sponsorizat“ și este oferit de Fundația Vodafone România

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să