VIDEO. Nebănuita sensibilitate a parlamentarilor noștri

Parlamentarii noștri se fac de râs chiar și atunci când iau decizii care-i bucură pe cetățeni. S-a întâmplat joi seară, când în plenul reunit s-a votat mărirea alocațiilor pentru copii.

Propunerea fusese înaintată de deputatul PNL Robert Sighiartău și prevedea creșterea alocațiilor cu bani din fondul destinat pensiilor speciale. A fost o inițiativă populistă, despre care inclusiv PNL-iștii erau convinși că n-are nicio șansă să treacă la vot deoarece avea nevoie de susținerea celor din PSD.

Numai că, în șirul de amendamente dezbătute pe bandă rulantă, parlamentarii Puterii au avut un moment de confuzie și n-au mai înțeles prea bine ce și cum se votează. Propunerea lui Sighiartău a obținut 123 de voturi, șase dintre ele venind dinspre grupul PSD-ALDE. A fost suficient pentru a înclina balanța.

Când și-au dat seama ce au votat, cei din PSD-ALDE s-au panicat, iar senatorul Varujan Vosganian a cerut chiar reluarea votului. Fără succes însă, în condițiile în care regulile de procedură parlamentară nu permit astfel de artificii.

Deja copleșit de calculele prin care a încercat să dreagă bugetul, Dragnea i-a băgat în ședință pe ceilalți membri ai conducerii Camerei Deputaților cu gândul să caute o soluție pentru această cheltuială apărută din senin. În cele din urmă, Puterea a decis că mărirea alocațiilor va fi suportată prin majorarea deficitului. Pe înțelesul tuturor, alocațiile copiilor vor fi mărite pe datorie.

Am mers astăzi în Parlament pentru a-i întreba pe senatori și pe deputați ce s-a întâmplat, de fapt, la ședința de joi. S-a votat din greșeală? Nici vorbă! „Am fost sensibili la dorințele electoratului!”.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să