Neurochirurgii de la Colentina vorbesc despre motivele demisiei: „Meseria asta e despre creier și coloană vertebrală”

E luni la amiază și doctorul Ionuț Gobej apucă o rolă de scoci, un pix și o foaie de hârtie. Internetul e deja plin de postări în care oamenii se solidarizează cu el și cu medicul Dorin Bică, după ce, cu câteva ore în urmă, cei doi și-au anunțat demisia de la Spitalul Colentina.

În lumea reală, pacienții se adună la ușa cabinetului său pentru consultații, așa că doctorul Gobej pune mâna pe pix și începe să scrie: „Consultațiile dr. Gobej de astăzi sunt anulate. Astăzi, dr. Gobej și-a depus demisia din spital. Ne cerem scuze pentru tot”. Apoi, rupe o bucată de scoci și deschide ușa, ca să lipească foaia pe dinafară. Când apasă pe clanță, oamenii din hol încremenesc cu fișele medicale în mâini și se face liniște ca într-o biserică. Sunt femei și bărbați trecuți de prima tinerețe și cu toții se uită ca la un Dumnezeu la acest vlăjgan de 37 de ani care ar putea să le fie fiu sau nepot. Gobej se uită și el la ei și ridică din umeri: „Nu știu cum să fac. Eu astăzi mi-am dat demisia din spital”. Oamenii stau cu hârtiile în mâini și nu înțeleg nimic.

Ionuț Gobej (37 de ani) și Dorin Bică (36 de ani) sunt medici neurochirurgi, iar în 2014 s-au întors din Franța, unde și-au făcut rezidențiatul, și au înființat, la Spitalul Colentina, una dintre cele mai moderne secții de neurochirurgie din țară. În numai opt luni au pus pe picioare un bloc operator însoțit de o secție de terapie intensivă, iar anul acesta urmau să deschidă o a doua sală de operații.

Dorin Bică (stânga) și Ionuț Gobej în sala de operații FOTO: centrul-provita.ro

Proiectul s-a împotmolit brusc după ce, în luna ianuarie a acestui an, Primăria Generală a Capitalei (în subordinea căreia se află spitalul) a decis să schimbe managerul instituției. Gabriela Firea l-a demis pe Bogdan Andreescu și a instalat-o la conducerea Spitalului Colentina pe Silvi Ifrim. Gobej și Bică acuză că, după schimbarea managerului, condițiile din spital s-au deteriorat în mod dramatic, ajungând în situația de a nu mai avea nici măcar materiale de bază pentru efectuarea operațiilor. „Aici e vorba despre principiile noastre, nu despre un manager sau altul. Eu nu vreau să fac compromisuri și să am pacienți pe conștiință. Nu pot să-i operez într-un loc unde nu sunt condițiile necesare. Și uneori aceste condiții înseamnă 10 lei, cât costă firul cu care închizi operația. Chiar atât de săraci suntem? Dacă situația e atât de grea, eu mă retrag pentru că nu vreau să particip la o crimă”, spune Dorin Bică.

Ceea ce veți vedea este unul dintre cele mai dure și mai curajoase discursuri rostite în spațiul public de niște oameni din interiorul sistemului medical. Doi medici vorbind deschis despre lucrurile care îi împiedică să-și facă meseria și îi aduc în situația de a apărea în fața bolnavilor ridicând din umeri. Înainte de începerea discuției, un alt medic din Spitalul Colentina a băgat capul pe ușă și s-a uitat către colegii săi demisionari, rostind aceste cuvinte: „Bă, să spuneți tot!”.

P.S. Silvi Ifrim, managerul Spitalului Colentina, nu ne-a răspuns la telefon pentru a-și exprima punctul de vedere, iar când am căutat-o la birou ni s-a transmis că este ocupată și ne putem adresa în scris.

UPDATE: În această seară, Primăria Generală a Capitalei a emis un comunicat în care le cere celor doi medici să-și retragă demisiile. Comunicatul poate fi citit aici.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să