Reciclarea în România – haos, corupție și incompetență

Suntem la coada Europei în clasamentele reciclării, însă ce nu se știe la Bruxelles este că inclusiv procentele rușinoase pe care le raportăm an de an par a fi departe de realitate. Când ți se cere să reciclezi 50% din gunoiul pe care îl produci, iar tu raportezi 11 procente, cine mai stă să se întrebe dacă cifrele rușinoase pe care le prezinți sunt sau nu sunt reale.

Iar adevărul este că nimeni nu știe, de fapt, cât se reciclează în România. Între statisticile AFM și ANPM, cele două instituții centrale care colectează date despre circuitul deșeurilor la nivel național, există diferențe de zeci de milioane de tone! Niciun funcționar al statului român nu pare să fi ridicat din sprânceană în fața acestor anomalii atât de flagrante. Nu s-a sesizat, nu s-a verificat, nu există explicații.

În primăriile din țară, funcționarii se uită nedumeriți prin hârtii. Niciunul nu are curajul să garanteze că procentele de reciclare pe care le primesc de la firmele de salubritate sunt adevărate. Iar aceste firme nu doresc să explice cum e posibil ca într-o comună în care oamenii spun că nu își separă deșeurile să existe procente de reciclare de 60-70%.

E un amestec de corupție și incompetență pe care nimeni nu se mai chinuie să-l ascundă și nici n-ar prea avea cum. Câmpurile acoperite de gunoaie de la marginea localităților sunt suficient de vizibile. La fel ca și privirile piezișe ale celor mai înalți responsabili ai statului atunci când sunt puși în fața haosului din propriile statistici.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
REDIRECȚIONEAZĂ 3,5% DIN IMPOZITUL PE VENIT
Materialele Recorder n-ar fi posibile fără susținerea donatorilor. În această perioadă puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către Recorder. Durează mai puțin de un minut.
Cele mai recente

PODCAST. Cum ieșim din criza energetică?

Deși pare că situația din Iran s-a ameliorat temporar, războiul ne-a arătat cât de dependente sunt, de fapt, statele europene de petrolul și gazele din Asia de Vest. Totodată, au fost reluate discuțiile despre necesitatea tranziției energetice, de la combustibilii fosili și alte surse poluante, la surse regenerabile, precum cele solare, eoliene sau hidroelectrice. Nu și în România, unde, de câțiva ani, politicienii se încăpățânează să caute alternative mai puțin sustenabile pentru asigurarea independenței și suveranității energetice. Răzvan și Vlad analizează, în acest episod, cât de dificilă este, de fapt, tranziția energetică și care va fi soarta Europei, prinsă la