VIDEO | Gata de sfârșitul lumii

• Câțiva români se pregătesc de ce e mai rău și îndeamnă pe toată lumea să facă la fel. Inundații, tornade, cutremure, războaie, atacuri nucleare; trăim vremuri periculoase. Vestea bună e că pentru toate nenorocirile există un kit de salvare, un rucsac plin cu chestii care ne pot scoate la limanul post-apocaliptic. Am întâlnit oameni care trăiesc în permanență cu această grijă. Își zic prepperi. Sunt mereu cu gândul la riscuri, pericole, catastrofe, conștienți că răul vine fără veste. 

Nu e chiar simplu să fii prepper. Trebuie să fii mereu gata de un dezastru. Să stai cu bagajul pregătit pentru supraviețuire în caz de cutremur, erupție vulcanică, căderea unui asteroid sau război. Ca să clarificăm de la bun început, potrivit Dicționarului Oxford, cuvântul „prepper”, tradus din limba engleză, s-ar defini astfel:

• Prepper – substantiv comun. De la verbul „to prepare”-„a se pregăti”. Persoană care crede că o catastrofă sau o situație de urgență este iminentă și se pregătește activ pentru asta, de obicei făcându-și provizii de mâncare, muniție sau unelte.

Un prepper s-ar putea numi și expert în supraviețuire. Dar e mai degrabă un mod de viață.

În SUA, comunitatea prepperilor exista încă dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Războiul Rece și frica de un atac atomic a sporit numărul adepților. Iar amenințarea teroristă care a luat amploare după anii ’90 a contribuit la amplificarea fenomenului.

Câteva scenarii

Sunt oameni care cred că economia se va prăbuși și refuză să-și țină banii în bancă. Sau care sunt siguri că o epidemie globală va mătura planeta. Războiul nuclear rămâne un motiv de îngrijorare pentru alți adepți ai mișcării, de asta sunt destui care își construiesc buncăre.

Schimbările climatice și catastrofele naturale sunt și ele printre fricile care alimentează stilul acesta de viață. Iar o cometă sau un asteroid care va lovi planeta nu este doar un scenariu de film pentru mulți dintre prepperi. Râdem, glumim, dar sunt și studii care zic că se poate întâmpla. Apoi, mai sunt cutremurele, care ar rade în câteva secunde orașe întregi.

Pe scurt, dacă ești prepper, ești convins că totul se poate sfârși rău. Și te pui pe treabă ca să îți crești șansele de supraviețuire.

Motive care te pot face să devii prepper

În România, acum 41 de ani, pe 4 martie 1977, un cutremur de 7.2 grade pe scara Richter a luat viața a peste 1.500 de oameni. Nu a durat mai mult de 55 de secunde. De atunci, orașul nu a făcut decât să se degradeze și să se adâncească într-o profundă stare de ignoranță. Dacă mâine s-ar produce un cutremur similar, ar găsi Bucureștiul cu 374 de imobile încadrate în clasa I de risc seismic. 189 sunt trecute în categoria „Pericol Public”. Iar la nivel național, cel puțin 6.500 de oameni ar muri, arată unele estimări.

Și atunci, cum să nu-ți pui măcar câteva întrebări despre ce e de făcut? Autoritățile au lansat chiar săptămâna trecută un site, cu sfaturi utile în caz de dezastre. Acolo poți găsi reguli și ponturi, care te pot ajuta să te pregătești pentru inundații mari, furtună sau cutremure.

Există însă români, simpli cetățeni care se pregătesc de ani de zile activ, aproape militărește, inclusiv pentru scenarii apocaliptice extreme. O parte investesc timp, bani și experiență în asta. Alții preferă să se descurce cu ce găsesc prin casă.

Supraviețuitorii din pădurea Băneasa

La o primă vedere, nu pare că Ionuț Banu și Silviu Niculae au prea multe în comun. Primul are pregătire în psihologie și o pasiune pentru astronomie. Al doilea a făcut parte din Cercetașii României și e pasionat de munte.

Cu toate astea, de câte ori au ocazia, Banu și Niculae fac echipă, ies în natură și exersează „tehnici de supraviețuire”. Se declară prepperi, pe față, cu riscul de a fi ironizați pretutindeni și sunt convinși că e mai bine să fie pregătiți de un dezastru.

„În general lumea e foarte nepregătită”, spune Ionuț Banu, în timp ce caută prin pădurea Băneasa semnele neconvenționale lăsate de Niculae – câte un vreasc înfipt ici-colo – ca să-l ghideze spre un loc de întâlnire.

„Oamenii așteaptă să li se spună ce să facă, de la televizor. E bine să ai un rucsac, un kit de supraviețuire în caz de un dezastru urban, chiar dacă sunt șanse mici de supraviețuire. Probabil că pe parcursul vieții noastre vom întâlni un astfel de dezastru și avem nevoie de tehnicile astea de supraviețuire. La început era o chestie așa de plăcere, ieșeam la pădure, făceam un foc, mâncam ceva și gata, a fost frumos. Dar în timp a devenit mai mult decât plăcere. Mergem de vreo două ori pe lună la pădure, ca să facem supraviețuire”.

Dintr-un luminiș, Silviu Niculae își întâmpină colegul, cu un băț ascuțit la vârf. „Este o suliță”, își începe Niculae expozeul despre supraviețuire. „O suliță din asta s-ar putea folosi la vânătoare de porci mistreți sau chiar la căprioare. Urși, lupi, pisici sălbatice…”.

Niculae e supărat că turiștii aruncă plastic în pădurea Băneasa. El strânge gunoaiele lăsate vraiște și demonstrează, de exemplu, cum se poate face o mască de gaze din două PET-uri.

Și-a pregătit, într-un rucsac uriaș, ceea ce el numește, cu mândrie, „un kit de supraviețuire complex”. Ține acolo de la unelte, la instrumente de făcut foc și cărți scrise de prepperi, cu trucuri utile. Are acolo truse medicale, cuțite, topoare, frânghii, o macetă. Scoate inclusiv un arc: „în caz că ești atacat, ăsta e foarte bun”. Niculae demonstrează: ochește un pom și trage o săgeată făcută dintr-o crenguță.

„Dacă ăla trage în tine, ce faci? I-ai dat una, pa și pusi! Nici nu trebuie să-i dai în piept. Direct în cap, îl iei sec, îl omori pe loc. Asta în cazul dezastrelor, a atacurilor nucleare sau ce-o mai fi. Dacă apuci să scapi. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Instinctul nu-l am, că nu sunt genul de așa ceva. Nu sunt killer să fac așa ceva”, se potolește un pic Silviu Niculae.

„E bine că avem multe peșteri în munți“

Niculae a pornit pe calea prepperilor când era membru în Cercetașii României. „Am făcut tot felul de chestii de munte, supraviețuire și toate astea și am zis: «Mă, nene, plec pe piciorul ăsta, că e mai bine»”. Acuma, spune că ține legătura cu un „sensei prepper” din statul Utah – acolo e o comunitate numeroasă de pasionați și, potrivit New York Times, businessul din domeniu (vânzarea de arme în special) a explodat după alegerea lui Donald Trump și provocările dintre acesta și liderul nord-coreean, Kim Jong Un.

Niculae e convins că va veni un moment când va pleca de acasă, forțat de un dezastru. Și nu e deloc dispus să aștepte „Apocalipsa” în halat și în papuci de casă.

„Trebuie să fii pregătit de orice. În primul rând războiul care te amenință, îți bate în ușă. În al doilea rând, poate să fie o catastrofă naturală, cutremure, dezastre, inundații, tot felul. La un moment dat, în scurt timp, s-ar putea întâmpla”, zice Silviu Niculae.

Să fii prepper în România e ieftin. Îți confecționezi singur ce nu-ți poți cumpăra. Dintr-un suport pentru cuțite, Niculae a făcut un „hobo-stove” (mic aragaz, improvizat). Din două doze de suc, un alt mic aragaz pe bază de spirt. A strâns rumeguș și rășină pentru foc într-un săculeț, ține acolo și tămâie – „de la biserică, că sunt om normal! Asta arde foarte bine” – iar din piesele unui robot de bucătărie a făcut un mini-fierăstrău. Dintr-un prezervativ poți face o husă care să-ți protejeze telefonul mobil, sau poți stoca apă, căci latexul e bun la așa ceva. Și toate astea nu sunt nici 5% din obiectele pe care le tot scoate Silviu Niculae din rucsacul care pare fără fund.

„Normal, un prepper american, cum am cunoscut eu, are buncăr. La noi așa ceva, ca să poți să-l faci, îți trebuie bani de nu se poate. Nu ai posibilitate să-l faci. La noi, cel mai bine e că avem foarte multe peșteri în munți. Sunt foarte bune, pentru că tot ce cade de sus – de exemplu bombă, rachetă nucleară și toate chestiile astea – toate se duc jos. Radiația n-o să urce până la 1000 și ceva de metri”.

„Suntem luați la mișto. Invidia!”

Silviu Niculae e mare fan al emisiunilor cu experți în supraviețuire, cum sunt cele cu celebrul Bear Grylls. Doar că-l enervează că românii nu sunt interesați mai mult de așa ceva.

„Românii sunt interesați doar de filme, politică și altceva nu găsești. Toate televiziunile dau doar politică! Multe clădiri sunt cu bulină roșie, nu interesează pe nimeni dacă o să cadă pe ei. Dacă o să scape cineva din cutremur vor fi doar cei de genul cercetași și ăștia care fac supraviețuire”, e convins Niculae.

Lipsa de interes generalizată pentru tehnicile de supraviețuire o vede zi de zi, inclusiv în familie. A tot încercat să-și convingă fiul că e un domeniu atractiv. Copilul preferă în schimb să se joace cu kendama.

În rest, el și colegul său sunt deciși să meargă mai departe cu ieșirile prin pădure. Indiferent de reacții. „Lumea ne ridiculizează în fiecare zi. Dacă pui poze cu ce faci pe Facebook te iau la mișto. Invidia! Pentru că ei nu fac nimic”, e de părere supraviețuitorul. „La ora actuală da, sunt prepper adevărat! Bine, mai am puțin și ajung la nivelul 7 de prepper. La ora actuală, am un camper – rulotă n.r. – , l-am adus din Canada. Încep să-l pregătesc, în caz de ceva. Vreau să-l îmbrac într-o imitație de iarbă, să nu se vadă dacă intri în pădure, pentru că mașina e albă. Apoi pun deasupra panouri solare… Asta dacă mai avem Soare! Că se preconizează că în scurt timp mega-vulcanul, caldera din Yellowstone Park ar putea erupe. Este alertă de erupție în statul Utah și Nevada! Am primit niște linkuri, din America…”.

---

„Dacă te pregătești, te consideră lumea paranoic. Faceți însă distincție între capacitatea de a preveni și paranoia. Faptul că văd că vine furtuna și-mi iau umbrela nu înseamnă să fii paranoic”

Ion Benea, fost ofițer anti-tero

---

LECȚIA DE SUPRAVIEȚUIRE URBANĂ

„Al Treilea Război Mondial a început!”

Ion Benea, președintele Federației Române de Wushu, fost ofițer anti-terorist în USLA și fost lucrător în cadrul Serviciului de Informații Externe (SIE), crede că e bine ca oamenii să fie conștienți și de pericolele mai puțin grandioase, dar fatale, înainte de a se gândi la Apocalipse.

Benea predă cursuri de supraviețuire urbană, în seminarii finanțate uneori de firme de asigurări. Merge prin companii și explică de ce își riscă oamenii viața din momentul în care ies din casă. Spune că e mai mult decât un prepper. Asta deși stăpânește ca la carte tehnicile de supraviețuire – „defect profesional” după ani de misiuni prin Orientul Mijlociu. „Sunt mai mult decât un prepper, pentru că un prepper se gândește doar la el și poate la familie. Dar eu mă gândesc și la alții”.

În momentul în care ai ieșit pe stradă, mai ales în zone urbane, riscurile cresc exponențial. E periculos și să mergi pe stradă. Asta e lecția pe care Ion Benea o predă. A făcut un studiu. A aruncat peste 200 de obiecte diferite de la etaj și a concluzionat că distanța cea mai bună de a merge pe lângă clădiri este de minimum 1,2-1,4 metri. Doar așa nu riști să-ți cadă ceva în cap (un ghiveci, o bucată de tencuială, țurțuri de mari dimensiuni).

Benea le mai predă cursanților o serie de exerciții prin care pot să-și „lărgească câmpul binocular”, astfel încât să vadă posibile riscuri, chiar și cu colțul ochiului. Un accident, poate o bătaie, lucruri de genul ăsta. Sună ciudat, dar e convins că funcționează. Toate sunt testate prin Serviciile unde a activat ani de zile.

Câteva experiențe mai mult sau mai puțin personale, pe care Benea le povestește didactic, l-au inspirat să se apuce de predat tehnici de supraviețuire.

• Prima experiență: „În urmă cu 30 și ceva de ani, fiul meu era la coadă la înghețată. Celui care stătea în fața lui i-a căzut în cap un fier beton. I s-a înfipt direct în creștet. A murit pe loc”.

• A doua experiență: „Acum 9 ani locuiam în Iancului. Un hoț a intrat în casa unui vârstnic. Bătrânul a auzit și s-a dus după el, înarmat cu o coadă de mătură. Hoțul, surprins, l-a înjunghiat. La câteva secunde a venit fiul lui acasă, i-a văzut picioarele în ușa subsolului, știind că este cardiac s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Hoțul l-a înjunghiat pe el direct în inimă. Era un tânăr de peste 1.90, 30 și ceva de ani, în putere, dar a fost factorul surpriză. Și atunci m-am gândit: Doamne, cât de multă inconștiență să ai ca la 70 și ceva de ani să te duci să rezolvi problema cu o coadă de mătură, să pui hoțul la punct? Și m-am gândit logic: ce faci dacă? Am zis să ofer cât mai mult din ceea ce știu din sfera serviciilor, pentru pregătirea civilului”.

În rucsacul unui fost anti-terorist

Benea are și el, ca orice expert care se respectă, rucsacuri pline cu obiecte pentru supraviețuire. Desface unul, mai mic. „Știi ce-i asta?”, întreabă și arată un fel de balon din cauciuc. „E un mini-aruncător de săgeți”. În același rucsac găsești de la pastile diverse și dezinfectanți, la unelte și haine de schimb, cordeline pentru cățărat.

„Am o trusă și mai mare, acasă, organizată foarte judicios. Are patru compartimente detașabile, între care: 1.medicamente, 2. unelte (aici intră cordelină, corzi, chingi, pentru că în situații de genul ăsta ai nevoie să te și cațeri, să tragi obiecte, să faci pârghii), 3. partea asta cu instrumente, altele decât uneltele, cuțite etc., 4. aici intervine pachețelul pentru mâncare neperisabilă și apă (cu filtre, cu pastile de clor, cu tot ce trebuie). Toată familia mea are un astfel de rucsac, mai mic. Și fiu-miu, și fiică-mea, și nepoțelele au. Ele chiar sunt suprinzător de dinamice și de implicate. Le place de nu se poate!”.

Ignoranța din stradă

Fostul ofițer anti-tero predă inclusiv cursuri de supraviețuire în caz de cutremur sau inundații. Și e convins că românii vor muri pe capete în cazul unui dezastru similar cu seismul din 1977. „Foarte mulți ar pieri, de ordinul miilor, din nefericire. Ce m-a stânjenit la început, ce m-a revoltat a fost acel dolce far niente, acel «Mie nu mi se poate întâmpla». Este strigător la cer!”.

Ion Benea a observat că are mai mulți cursanți atunci când are lecții despre siguranța auto. Inconștiență maximă, e de părere fostul ofițer.

„E necesar un curs despre supraviețuire chiar și în caz de război nuclear, de exemplu. Americanii vorbesc mult despre războaie și își fac buncăre, cei cu bani mai ales. Știu și la noi câțiva oameni care și-au făcut adăposturi în beci, care și-au amenajat subsolurile și le-au consolidat. Sunt oameni conștienți că există posibilitatea că ceva se poate produce oricând. Și inevitabil vom întâlni astfel de evenimente pe parcursul vieții noastre. Se așteaptă acum un cutremur cel puțin la fel de mare ca cel din 1977. Iar în ce privește un război… Deja am vorbi de cel de-Al Treilea Război Mondial. Care a început. Al Treilea Război Mondial a început!”.

Pe Benea l-a întrebat odată un cursant „Și ce să fac, domle? Să stau să mă uit tot timpul este umăr?”. „Nu. Dacă ai o atitudine preventivă, te ajută. Dacă te pregătești, te consideră lumea paranoic. Faceți însă distincție între capacitatea de a preveni și paranoia. Faptul că văd că vine furtuna și-mi iau umbrela nu înseamnă să fii paranoic”.

VLOG DE SUPRAVIEȚUITOR

„Yetosanu” nu mai are timp de Youtube

Sunt foarte puțini oameni care recunosc deschis că sunt prepperi. Cei mai mulți se feresc ca să nu creadă alții că și-au pierdut mințile. Sau să nu fie asociați cu unii care „mănâncă trei frunze prin pădure și zic că supraviețuiesc”. Unii însă își fac canale video pe internet și, spun ei, educă populația. Până de curând, Adrian Illesi era cunoscut și cu nickname-ul de pe canalul său de Youtube – Yetosanu. Acolo vorbea, uneori ore întregi, despre stilul de viață al unui prepper, despre colecția lui de cuțite, despre tehnici de supraviețuire. Porecla Yetosanu îi vine de la Yeti, omul zăpezilor. „Pentru că mergeam pe munte și sunt foarte păros”, glumește Adrian. Acum nu mai are timp de filmulețe pe net.

Din apartamentul său din Brașov, te izbește o imagine contrastantă. Vezi pe lângă căruțul în care își plimbă fiica nou-născută o macetă, de exemplu. Sau, dintr-un morman de haine, Adrian scoate un filtru pentru o mască de gaze. Le-a găsit la promoții, nu s-a putut abține să nu cumpere. Însă, de când a devenit tată, Yetosanu a lăsat-o mai moale cu tehnicile de supraviețuire și cu panoplia de cuțite, despre care putea vorbi ore întregi pe internet. Acum se va muta cu tot cu familie undeva la țară. Face parte din planul lui de viață, spre care tinde, spune el, „orice prepper”.

„Acolo unde o să ne mutăm suntem mai feriți. E logic că nu te mai afectează atât de tare orice dezastru care s-ar putea întâmpla”.

Adrian e relaxat. Nu poate spune ca alții că trăiește cu frica de război în suflet. De fapt, i s-a cam luat în ultimii ani de tot ce vede în jurul comunității pasionaților de supraviețuire, mai ales în SUA.

„Tati, țelul meu e să am o viață simplă, liniștită. Nici nu mă mai uit la filme pe youtube despre asta. Toată lumea încearcă să-ți vândă ceva, totul s-a transformat în afacere. Nu mai e vorba de concept, de filosofie de viață. Și deja m-am scârbit. Dacă eu am un cuțit și-s mulțumit de el, la ce bun să mai caut încă 20.000 de cuțite, că ăla zice că e bun, să stau să fac foamea, ca să strâng bani să mi-l iau? Și am colecție de cuțite, dar m-am oprit. S-a cam terminat, că am alte interese. Am alte priorități acum”.

„Dacă îți cade blocul în cap ești pa! Poți să fii tu tata lui Chuck Norris!”

Chiar și cu schimbarea de atitudine, Yetosanu încă mai are rucsacul pregătit în permanență. Spune că nu e nimic nou în asta, obiceiul vine din vechime: „Mentalitatea asta o aveau și bunicii noștri, strămoșii noștri. Puneau murături, băgau slana la beci, toți făceau asta din vremuri biblice. Uită-te la Noe! Noe era primul prepper! Cel mai tare prepper. E vorba să fii prevăzător, să te gândești un pic în avans. Am un kit potrivit pentru orice, dacă e să plec din casă. Nu l-am făcut cu scopul că vine războiul și eu sunt Rambo. Ci ca să ajung acasă dacă rămân pe undeva înzăpezit”.

Multă lume se gândește că e ca-n filme. Nu e. Adrian a vorbit cu mulți oameni, care ziceau că sunt prepperi. L-a șocat cât de desprinși de realitate păreau. „O ardeau aiurea, că merg ei în pădure, că vânează animale dacă e urgență. Prietene, hai să fim serioși. Dacă prinzi un șoarece ești cel mai fericit om din lume. E ca la loterie în caz de ceva. La naiba, îți cade o cărămidă în cap cu toate pregătirile tale și ești pa! Uite, în București, dacă e un cutremur, poți să fii tu mama prepperilor, dacă îți cade blocul în cap ești pa! Poți să fii tu tata lui Chuck Norris!”

Dacă va fi iar un cutremur mare în București, „rupere o să fie”. „Rupere!”, repetă Adrian. „Eu mă gândesc că un prepper e un om prevăzător. Atât, nimic mai mult”. În sufragerie intră soția lui Adrian cu fiica lor nou-născută. Adrian își ia copilul în brațe și se strâmbă la el, ca să-l facă să râdă.

VIAȚA LA ȚARĂ

Butoaiele lui Bogdan

Comunitatea prepperilor e una destul de numeroasă, inclusiv în România. Bogdan, un IT-ist de 40 de ani, care a îmbrățișat acest stil de viață, estimează că ar fi cam la 2.000 de persoane – cel puțin din câte a adunat el, de pe grupuri de internet. Bogdan a fost inclusiv moderatorul unui grup specializat în tehnici de supraviețuire. De asta, preferă anonimatul. „În lumea vestică, în SUA sau Canada să fi prepper înseamnă să pui un mare accent pe arme. La noi, nefiind asta, e puțin diferit”.

La noi, e supraviețuire mai pe românește. Mai exact, Bogdan e de la țară. Și, ca să fie sigur că e acoperit „în caz de ceva”, stochează alimentele pe care și le produce singur. Are cămara mereu plină. A calculat câte calorii are nevoie, de fiecare membru al familiei, pentru a supraviețui timp de trei ani. „Am paste făinoase și alte produse. Am stocate și unelte. E un fel de a trăi, ca să zic așa. Bine, sunt și oameni în comunitatea asta care vor să fie Bear Grylls. Pe mine mă amuză. Din punctul meu de vedere e doar gura de ei, eventual mai ies cu cortul în pădure și mănâncă două funze și pleacă acasă. Sunt niște copii”, e de părere Bogdan.

El nu și-ar spune chiar prepper. El s-ar autointitula mai degrabă „gospodar”. „Sunt un om care își face iarna car și vara sanie”. Soția lui e medic. Când a aflat că strânge rezerve ca un hârciog, a strâmbat un pic din nas, dar l-a lăsat în nebunia lui.

„După aceea m-a înțeles, a zis «OK, fiecare cu păsărelele lui», o vede ca pe un hobby cred. Dar, uite, hobby-ul ăsta sau stilul ăsta de viață, atunci când a venit balamucul în 2009, când a venit criza, rezervele alea mi-au fost de mare ajutor! Apoi, fiica mea știe că avem de toate în casă, mâncare etc. în caz de ceva. Și pe la 12 noaptea mai vrea câte o ciocolată. Și de unde să-i dau la ora aia? Mă duc și iau din rezerva pentru supraviețuire, normal!”, enumeră Bogdan câteva avantaje ale vieții de prepper.

Bogdan a dus însă pregătirile dincolo de propria ogradă.

Pe drumul dintre București, unde vine la muncă, și satul în care locuiește, a îngropat din loc în loc butoaie. A băgat în fiecare butoi mâncare, haine, câte un cort și le-a închis ermetic. L-a costat cam 200-300 de lei fiecare butoi. Pentru mulți e greu de înțeles, dar Bogdan a luat serios în calcul o evacuare pe jos de la București până acasă, pe un traseu de 140 de kilometri. Iar atunci când toți vor da din colț în colț de frig și de foame, Bogdan va scoate din butoaie și va avea.