VIDEO. The crazy Englishman and the dark side of Romania

În urmă cu 29 de ani, când în România izbucnea Revoluția care avea să-l dea jos pe Ceaușescu, Ian Tilling era ofițer în poliția britanică. Vedea la televizor imagini dramatice din București și Timișoara și habar nu avea că acele evenimente urmau să-i schimbe viața.

Erau zile în care România deschidea buletinele de știri de la cele mai importante televiziuni ale lumii, iar Occidentul era șocat de condițiile cumplite pe care românii le înduraseră în timpul dictaturii ceaușiste. Tilling a văzut un reportaj despre orfelinatele din România și, câteva săptămâni mai târziu, a traversat Europa cu un camion încărcat cu ajutoare. A ajuns la orfelinatul de la Plătărești (la 20 de kilometri distanță de Capitală) și a constatat că, după toate ororile pe care le văzuse ca polițist, încă mai existau lucruri care puteau să-l înspăimânte. S-a întors în Anglia, a demarat o campanie umanitară și a plecat din nou spre România cu ceea ce presa din Insulă avea să numească „cel mai mare convoi umanitar care a părăsit Marea Britanie pe timp de pace”.

Numai că, în timp ce făcea toate astea, viața lui personală devenea o ruină: fiul îi murise într-un accident de mașină, căsnicia i se destrămase și tocmai ajunsese la vârsta retragerii din poliție. Avea nevoie de un loc în care să fugă și să o ia de la zero, așa că s-a stabilit definitiv în România.

A locuit în Ferentari, a construit un centru pentru persoane fără adăpost, Casa Ioana, și a fost decorat de Regina Marii Britanii pentru activitățile caritabile desfășurate la noi în țară. „Aici am descoperit cine sunt cu adevărat și mi-a plăcut ce fel de om am devenit”, spune Ian Tilling.

Mărturiile lui despre cei aproape 30 de ani petrecuți în România sunt o lecție de istorie recentă. Da, de acolo am plecat: de la imaginile orfelinatelor ceaușiste care îngrozeau o lume întreagă, de la cenușiul anilor ’90, de la bulevardele fără lumini și de la magazinele cu mușcate în geam.